Varicela, cunoscută și sub numele de „vărsat de vant”, este o boală contagioasă care afectează mulți copii (uneori și adulții), de aceea este important să fim informați și să înțelegem această afecțiune. În acest articol îți spunem tot ce trebuie să știi despre varicelă, de la contagiozitate, cauze și simptome până la tratare și măsuri de prevenție.
Ce este varicela și cum se răspândește
Varicela este o afecțiune cauzată de virusul varicelo-zosterian. Se manifestă printr-o erupție cutanată, bășicuțe mici, umplute cu lichid, care cauzează mâncărime. Varicela este contagioasă, se răspândește foarte ușor la persoanele care nu au avut boala sau nu au fost vaccinate împotriva varicelei. Vaccinul împotriva varicelei reprezintă o modalitate sigură de a preveni această boală și de a preveni dezvoltarea unor complicații (2).
Varicela se raspândește prin:
- transmiterea prin aer a picăturilor infectate, atunci când persoana infectată tușește sau strănută;
- atingerea lichidului din bășicuțele unei persoane care are varicelă (aceasta este o modalitate mai puțin obișnuită de a contracta varicelă).
O persoană infectată este contagioasă 1-2 zile înainte de debutul erupției cutanate și rămâne infecțioasă până când bășicuțele formează cruste (în jurul celei de-a 7-a zile).
Persoanele care prezintă un risc mai mare de a dezvolta complicații ale varicelei sunt:
- nou-născuții și sugarii ale căror mame nu au avut niciodată varicelă și nici nu au fost vaccinate;
- adolescenții;
- femeile însărcinate care nu au avut varicelă;
- fumătorii;
- persoanele care au cancer sau HIV și care iau medicamente ce afectează sistemul imunitar;
- persoanele care au o afecțiune cronică (astm de exemplu) și care iau medicamente pentru a ameliora sistemul imun;
- persoanele care au suferit un transplant de organe și urmează un tratament pentru a limita acțiunea sistemului imunitar;
- persoanele care învață sau locuiesc în colectivitate (2).
Cauzele varicelei
Varicela este provocată de virusul varicelo-zosterian și se transmite prin contact cu erupția cutanată, sau cu particulele infectate. Cel mai mare factor de risc îl reprezintă lipsa vaccinului. Cele mai multe persoane care au avut varicelă, sau au fost vaccinate, dezvoltă o imunitate la această boală, sau vor avea simptome mai ușoare în cazul unei recidive (cazurile sunt rare).
Complicațiile varicelei
Varicela este considerată o boală ușoară. Cu toate acestea, poate duce la probleme de sănătate serioase:
- piele infectată;
- deshidratare;
- pneumonie;
- encefalită;
- sindromul de șoc toxic;
- sindromul Reye;
- zona zoster: pentru că virusul rămâne în organism după vindecare, el poate provoca ulterior zona zoster, mai ales la persoanele care au un sistem imunitar slăbit;
- cazurile în care varicela poate duce la deces sunt rare (3).
Izolarea persoanelor infectate cu varicelă este esențială pentru limitarea răspândirii virusului în comunitate. Persoanele cu varicelă ar trebui să rămână izolate până când toate veziculele se usucă și se formează cruste.
Simptomele varicelei
Erupția cutanată cauzată de varicelă apare la 10-21 de zile de la expunerea la virusul varicelo-zosterian. Erupția cutanată durează între 5-10 zile. Sunt și alte simptome care pot apărea, cu 1-2 zile înainte de erupția cutanată:
- febră;
- pierderea apetitului;
- cefalee;
- oboseală;
- stare generală de rău.
După apariția erupției cutanate, aceasta trece prin 3 faze:
- apariția unor papule;
- dezvoltatrea unor bășicuțe umplute cu lichid (vezicule) care se formează într-o zi, după care se sparg;
- apariția crustelor care acoperă bășicuțele.
Este posibil ca persoana cu varicelă să aibă papule, bășicuțe și cruste în același timp. Virusul poate fi transmis altor persoane timp de până la 48 de ore înainte de apariția erupției cutanate. Virusul rămâne contagios până când toate bășicuțele s-au spart (2).
Diagnosticarea varicelei
Diagnosticarea varicelei începe cu examinarea clinică a pacientului. Un medic va evalua simptomele și va examina erupția cutanată caracteristică varicelei pentru a stabili diagnosticul. Erupția cutanată tipică este compusă din vezicule pruriginoase care apar în valuri succesive. Această examinare clinică este de obicei suficientă pentru a identifica varicela în majoritatea cazurilor.
Totuși, varicela poate fi confundată cu alte afecțiuni care cauzează erupții cutanate, precum herpesul, impetigo, rubeola sau alergiile. Pentru a face o diferențiere corectă, medicul va lua în considerare istoricul medical al pacientului, simptomele prezente și aspectul erupției cutanate.
În cazurile incerte sau complicate, medicul poate solicita teste de laborator pentru confirmarea diagnosticului de varicelă. Testele pot include analiza lichidului din vezicule (cultura virală) sau teste serologice pentru a detecta anticorpii împotriva virusului varicelo-zosterian. Aceste teste pot ajuta la confirmarea diagnosticului și excluderea altor afecțiuni cu simptome similare.
Istoricul vaccinării pacientului poate juca, de asemenea, un rol important în diagnostic. Persoanele vaccinate pot dezvolta o formă atipică de varicelă, cu simptome mai ușoare și erupție cutanată mai puțin extinsă. În aceste cazuri, diagnosticul poate fi mai dificil, iar medicul va lua în considerare istoricul vaccinării în evaluarea pacientului. Testele suplimentare pot fi necesare pentru a confirma diagnosticul de varicelă în aceste situații.
Tratamentul varicelei
În cazurile de boală severă, poate fi necesar tratamentul cu un medicament antiviral. În cele mai multe cazuri, varicela este ușoară și simptomele se ameliorează fără a fi nevoie de un tratament specific. Tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor și reducerea riscului de complicații. Opțiunile pot include:
- repaus la pat;
- consumul de lichide suplimentare (pentru a evita deshidratarea);
- paracetamol pentru a reduce febra – aspirina trebuie evitată din cauza unui posibil risc crescut de complicații;
- creme sau loțiuni, cum ar fi loțiunea de calamină, pentru a reduce mâncărimea;
- purtarea mănușilor pentru a preveni zgârierea – acestea pot fi purtate de bebeluși și copii mici (3).
Imunizarea împotriva varicelei
Vaccinul pentru varicelă este eficient în prevenirea bolii în proporție de peste 90% după administrarea a două doze. Schema de vaccinare recomandată include o primă doză administrată la vârsta de 12-15 luni și o a doua doză între 4 și 6 ani. Vaccinarea pe termen lung oferă protecție împotriva infecției, reduce riscul de complicații și contribuie la diminuarea răspândirii virusului în comunitate.
Pentru persoanele cu risc crescut de a dezvolta complicații, cum ar fi copiii cu boli cronice, femeile însărcinate și persoanele imunocompromise, este esențială comunicarea cu medicul de familie în vederea elaborării unui plan de imunizare adecvat. De exemplu, femeile însărcinate care nu au avut varicelă sau nu au fost vaccinate pot primi imunoglobulina varicelo-zosteriană în cazul expunerii la virus.
Imunizarea împotriva varicelei se poate realiza cu oricare dintre cele două vaccinuri. Primul este un vaccin combinat care conține componente pentru a proteja împotriva rujeolei, oreionului, rubeolei și varicelei (MMRV). Al doilea este vaccinul împotriva varicelei (varicelei), care protejează numai împotriva varicelei. Dacă copilul a avut deja varicela înainte de vârsta de 18 luni sau există un istoric incert de varicela, vaccinul care conține varicelă (MMRV) poate fi administrat în continuare în siguranță. Cercetările arată că două doze de vaccin împotriva varicelei la copii oferă o protecție sporită și reduc riscul apariției varicelei mai târziu. Discută cu medicul de familie despre vaccinarea împotriva varicelei.
Unele persoane nu pot fi vaccinate, fie pentru ca sunt prea tinere sau prea bolnave. Dar, atunci când sunt vaccinați suficienți oameni dintr-o comunitate, răspândirea bolii încetinește sau se oprește complet. Atâta timp cât sunt vaccinați suficienți oameni, boli precum varicela nu se vor răspândi. Aceasta se numește imunitate de turmă (3).
Prevenirea varicelei
Vaccinarea împotriva varicelei reprezintă o componentă crucială în prevenirea infecției și a complicațiilor asociate.
Măsurile de prevenire în comunitate includ:
- menținerea unei igiene bune a mâinilor prin spălarea frecventă cu apă și săpun;
- evitarea contactului cu persoanele infectate sau care prezintă simptome de varicelă;
- izolarea persoanelor bolnave pentru a preveni răspândirea infecției;
- respectarea regulilor de vaccinare în școli și alte instituții.
În concluzie, varicela este o afecțiune comună și contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian. Informarea corectă, recunoașterea simptomelor, diagnosticarea promptă și aplicarea tratamentelor adecvate sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a varicelei și prevenirea complicațiilor. Vaccinarea și respectarea măsurilor de igienă sunt cruciale pentru a limita răspândirea infecției în comunitate. Educația și prevenția sunt cele mai puternice arme în fața acestei boli, așadar nu ezitați să te informezi și să te protejezi.
Acest articol a fost realizat în baza informațiilor preluate din următoarele surse:
(1) NHS, „Chickenpox”, accesat în data de 20.04.2023: https://www.nhs.uk/conditions/chickenpox/
(2) Mayo Clinic, „Chickenpox”, accesat în data de 20.04.2023: https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chickenpox/symptoms-causes/syc-20351282
(3) Better Health, „Chickenpox”, accesat în data de 20.04.2023: https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/chickenpox
