Ispir

Puţini îşi mai aduc aminte de Eugen Ispir, un important pictor român dar şi  scriitor, născut pe meleagurile nemţene în prima parte a secolului trecut. După unele dicţionare, născut la 9 martie 1909, după “Enciclopedia României” a lui Lucian Predescu – la 10 martie 1908, la Mănăstirea Varatec. A făcut studiile primare la şcoala din sat iar cele gimnaziale la Târgu Neamţ. Absolvă apoi Şcoala normală “M. Eminescu” din Botoşani şi Academia de arte frumoase din Iaşi, la clasa profesorului Ştefan Dumitrescu. Îşi susţine licenţa, în 1935, apoi este profesor de desen la mai multe şcoli din Bucureşti şi Giurgiu. Trecut la “Straja ţării” (cunoscută și ca “Străjeria” aceasta a fost o organizaţie paramilitară a tineretului din Regatul României, creată în 1935 de Regele Carol al II-lea pentru a combate influența în creștere a Gărzii de fier asupra tineretului din România, membrii săi fiind cunoscuți ca străjeri și foloseau o formă de salut roman), organizaţie în care conduce revista “Cuibul nostru”.

Debutează, în anul 1932, cu articole şi caricaturi la “Cuvântul liber”, dar colaborează şi la alte publicaţii precum Curajul , Veghea, Naţionalul Nou, Ogorul, Cuvântul Românesc, Porunca Vremii, Viaţa literară, Sfarmă Piatră, România, Curentul, Frontul, Neamul Românesc, De strajă ş. a. Şi-a completat studiile artistice la Paris şi Veneţia, în anii 1937-1938. A expus la Salonul oficial al României (1932-1939), a avut expoziţii personale la Botoşani, Piatra Neamţ, Sala Mozart, Sala Dalles. În anul 1932 a fost inspector în Ministerul artelor, iar după începerea războiului devine pictor de război. A îndeplinit şi după 1944 funcţii de răspundere în Ministerul Artelor. S-a remarcat ca “un pictor laborios prin picturi în ulei şi tempera, apropiat de maniera fovistă: culori vii, spontane, contrastante, subiectiv interpretate”, cum scria criticul de artă Mircea Deac, în “Lexiconul critic şi documentar”.

Expoziţia din Transnistria – 1942

Aflăm dintr-un documentar al scriitorului Mihai Pelin că Ispir a fost pictorul care a avut sarcina să panoteze expoziţia din Transnistria, în 1942, atunci fiind simplu soldat terist: Spre toamna anului 1942, preocupãrile pentru relansarea vietii artistice a Odessei s-au intensificat si chiar s-au declansat pregãtirile pentru organizarea unui salon oficial. Sarcina panotãrii lui si-au asumat-o artistii plastici mobilizati de armatã si comisar al viitoarei expozitii a fost desemnat Eugen Ispir, un pictor de o valoare indiscutabilã, astãzi uitat. La 10 august, sectia de propagandã a Marelui Stat Major a predat autoritãtilor de resort civile proiectul Comandamentului Militar al Odessei de a face cunoscute locuitorilor orasului «realizãrile românesti în domeniul artei». ªi a solicitat Directiei Artelor de la Bucuresti un numãr de exponate reprezentative din colectiile ministerului. La 17 august 1942, între Ion Pasa, subdirector în minister, si sergentul t.r. Eugen Ispir a survenit un proces-verbal de predare-primire privind 52 lucrãri de artã plasticã, completate de sectia de propagandã cu lucrãri din depozite proprii. Initial, s-a preconizat deschiderea expozitiei la 20 august. Asocierea artistilor rusi si ucrainieni autohtoni la proiect a întârziat vernisajul cu vreo trei sãptãmâni. Salonul Oficial al Transnistriei s-a deschis la 13 septembrie 1942, în sãlile Academiei de Arte Frumoase din Odessa. La vernisaj, alãturi de autoritãtile militare, au participat Gheorghe Alexianu, guvernatorul civil al tinutului, si Gherman Pantea, primarul orasului. Principala si neasteptata caracteristicã a substantialei expozitii a constituit-o mentinerea sa la o distantã apreciabilã de orice tezã politicã. Evident, chiar deschiderea ei reprezenta un act politic, dar continutul ca atare al salonului oficial transnistrean a fost, cu o singurã exceptie, neutru. Prefata catalogului chiar meritã a fi citatã: «Cu prilejul deschiderii cursurilor Academiei de Arte Frumoase din Odessa, Guvernãmântul Transnistriei a socotit nimerit sã dea putintã artistilor locali sã facã cunoscute românilor si populatiei bãstinase operele lor de picturã, sculpturã, desen, gravurã si ceramicã. În cadrul acestei expozitii, organizatã de Guvernãmânt si Comandamentul Militar al Odessei, se înfãtiseazã iubitorilor de artã o serie din lucrãrile artistilor români. În felul acesta, locuitorii din Odessa îsi vor putea da seama de realizãrile geniului românesc în domeniul creatiei plastice. Aceastã viziune, a productiei de artã româneascã, este socotitã cu atât mai interesantã pentru cei de aici, cu cât reflectã conceptia occidentalã a plasticii contemporane. Reflex firesc, prin contactul permanent pãstrat de artistii nostri cu preocupãrile si orientãrile marilor artisti ai Apusului». Atât si nimic mai mult. Dintre români au expus: Nutzi Acontz, Octav Anghelutã, Marius Bunescu, Michaela Eleutheriade, Ion Irimescu, Alexandru Istrati, Gheorghe Petrascu, Jean Al. Steriadi etc.”

Eugen Ispir a publicat cărţile “Zdroboleanca” (roman), la Editura Cugetarea, în 1932, şi “Străjerul din Cuibul doi”, în 1935. Unele articole ale lui Eugen Ispir au fost publicate sub pseudonul Eftimie Isochie. Pictorul a murit, în 1974, la Bucureşti.

Nicolae SAVA

Articolul precedentPopadiuc indispensabil naţionalei U19
Articolul următorMiercuri, la Biblioteca judeţeană Concert de muzică de cameră