Uite aşa ne tratăm istoria! A dispărut Şcoala Veche din Sabasa

* aceasta nu mai există de aproape 20 de ani
* nu este singurul monument demolat „uitat” în lista Direcţiei pentru Cultură
* “Listele s-au făcut din birou, fără verificări în teren”, spune directorul Sorin Predescu

Sorin Predescu, actualul director al Direcţiei pentru Cultură Neamţ a început să “bată” judeţul şi să descopere diferenţe incredibile între lista – scrisă, cu numere de cod – aflată în evidentele Ministerului Culturii, şi realitatea din teren. Dispariţia unor monumente, lăsate de izbelişte sub efectul “anotimpurilor” sau dărâmate voit, poate fi imputată unora sau altora, însă asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile. Unele, pur şi simplu nu mai există şi vor trebui şterse din listă.

Şcoala veche din Sabasa, comuna Borca are numărul de cod NT-II-m-B-10698. Din toată clădirea monument au rămas doar nişte litere şi câteva cifre, trecute într-o listă. Nimeni nu mai ştie exact cum a dispărut monumentul, dar cu toţii îşi amintesc că era o ruină – semn că a fost permanent în “preocupările” comunităţii.

“E vorba că a dispărut între 1996 şi 2000 şi acum s-au găsit să-l caute”, a declarat primarul Ovidiu Niţă. “Cine să-l strice? Anotimpurile! Au copiat listele alea din 5 în 5 ani şi nu s-au dus niciodată să vadă cum arată clădirile de fapt. Şcoala din Sabasa avea probleme încă din 1988. Se făceau baluri acolo, dar dacă ploua afară, ploua şi înăuntru. Casa Diaconescu la fel. Acum e dispensar şi, dacă am făcut renovări cum am putut din bugetul local, tot nu e bine. Eu nici n-am ştiut că e monument. Ploua înăuntru, era tencuiala căzută, am făcut cât de cât să arate a dispensar. Poşta veche e ruşinea comunei cum arată. E în proprietatea Ocolului Silvic şi nu s-a făcut nimic, nici măcar un var. Dar aşa o fi bine!”.

“Paradoxal, fosta poştă are şanse mai mari să fie restaurată, tocmai pentru că nu s-a intervenit asupra construcţiei, în schimb dispensarul e mutilat”, a declarat Sorin Predescu. “Cât despre şcoala veche din Sabasa lucrurile nu sunt clare decât într-o singură privinţă: nu mai există. Acum 4-5 ani s-a construit un cămin cultural acolo şi ar fi trebuit ca atunci primăria să ceară aviz pentru că lucra în zona de protecţie a unui monument istoric. Însă acest lucru nu s-a întâmplat. Şcoala nu este singurul exemplu, din păcate. Am fost şi la Popeşti, Fărcaşa, unde trebuia să fie un ansamblu de case ţărăneşti. Mai există una singură, în stare avansată de degradare – mai are doar pereţii şi foarte puţin din acoperiş – şi va trebui declasată şi aceea. Săptămâna viitoare voi merge la Piatra Şoimului, unde am înţeles că este aceeaşi situaţie, tot cu un ansamblu de case ţărăneşti. iar în viitorul imediat voi începe o acţiune de comunicare instituţională cu primarii, cărora le voi aduce la cunoştinţă obligaţiile pe care le au în privinţa protejării monumentelor. Ştiu că ei au o mulţime de priorităţi şi sunt cu gândul la investiţii, însă eu am o singură prioritate: protajarea patrimoniului. Şi dacă programele lor de dezvoltare devin opozabile priorităţii mele, aplic legea. Asta este!”.

Revenind la şcoala veche de la Sabasa, situaţia se prezintă astfel: nimeni nu va răspunde pentru faptul că  a fost demolată sau s-a prăbuşit clădirea, pentru că au trecut foarte mulţi ani, iar fapta s-a prescris. Se va face ordine în listă şi va fi “şters” monumentul, aşa cum vor fi declasate şi celelalte (câte or fi?) care nu mai există în fapt. Şi uite aşa dispare câte o bucăţică din istoria de care ar trebui să avem grijă. Sub ploile, zăpezile şi soarele “anotimpurilor”, la care oamenii se uită fără să facă nimic.

Cristina MIRCEA