O lume întreagă priveşte înmărmurită şi este îngrozită de perspectivele tragice ale unor conflicte şi războaie din cauza politicii expansioniste a Rusiei care, în dispreţ total faţă de normele şi tratatele internaţionale, au luat pur şi simplu ucrainenilor Crimeea.
Nu trebuie să fii cine ştie ce analist politic ori strateg militar ca să-ţi dai seama că urmează, nu neapărat în această ordine, sud-estul Ucrainei, cu zonele puternic industrializate şi cu resurse naturale bogate, apoi zona cu ruşi de pe malul stâng al Nistrului, în aşa zisa Republică Moldovenească Nistreană, unde este prezentă o armata rusă de prima mâna, apoi probabil vor urma republicile baltice şi Moldova.
Scenariul acesta apocaliptic va continua, până când Putin, care visează la stăpânirea gurilor Dunării, ar trimite provocatori care să-l ajute să preia sudul Basarabiei, doar pentru a ajunge astfel la Dunăre, un obiectiv strategic de mare importanţă şi actualitate în zilele noastre. Mă tem că Putin şi Rusia pot face paşi mici, şi cu pauze mari în timp, pentru a obişnui Occidentul cu ideea că nu este vorba decât de mici ajustări teritoriale care nu pot cauza conflicte majore. Nu cred că NATO ori marile puteri din UE vor acţiona mai mult decât prin declaraţii politice ori ameninţări cu blocada economică. Ca să înţelegem ce se întâmplă acum în Ucraina, să ne întoarcem în timp, în 1999, când americanii, prin susţinerea autonomiei unei provincii din cadrul statului suveran Serbia, au dat foc Europei. Graniţele ţărilor Europei au fost indestructibile până la războiul din Kosovo.
Precedentul Kosovo creat de SUA se întoarce, iată, împotriva păcii din Europa, deoarece “modelul” americanilor este preluat acum de ruşi, un prim exemplu fiind peninsula Crimeea, care a fost anexată de armata Moscovei. Anexarea s-a făcut sub acelaşi pretext, al autonomiei etnice. Mai întâi a fost Iugoslavia, apoi Transnistria, apoi Kosovo. Acum e Crimeea. Urmează oare încet, încet Ţinutul Secuiesc? Problema minorităţilor etnice a fost şi este scânteia unor conflicte în atâtea părţi ale lumii. “Modelul” rus, preluat de la americani, poate fi urmat si de unguri, că tot se vorbeşte, din ce în ce mai accentuat, de axa Moscova-Budapesta. Şi atenţie la Jobbik, care, iată, a devenit o forţă politică periculoasă în ţara vecină. Atenţie de asemenea, la indivizi precum Laszlo Tokes care spune de câte ori are ocazia că după Kosovo şi Crimeea urmează Ardealul.
Tratarea problemelor minorităţilor etnice din ţările Europei, inclusiv din România, timp de zeci de ani, fără discernământul cuvenit şi cu superficialitate, a creat, creează şi va mai crea probleme. Un exemplu: Uniunea Europeană încă nu şi-a stabilit o definiţie clară şi unitară pentru minorităţi. Ei bine, sper ca noi să avem înţelepciunea să învăţăm în sfârşit, că fiecare natie se naşte o singura data şi că fiecare ţară trebuie să fie cât de puternică militar poate si îşi permite să fie, lăsând alianţele şi prieteniile ca soluţie de ultimă instanţă.
Senator Liviu BUMBU
