Ușa se închide cu repeziciune în urmă și apuc drumul pavat cu liste în care pregătirile de Paște sunt prioritare. Astăzi mi-am propus să fiu darnic, dar pentru că nu am prea mult timp la dispoziție voi încerca să fiu eficient. Pe cerșetorii pe care îi întâlnesc, astăzi, în cale, îi voi milui cu ceva bănuți de prin buzunare. Dai acum, primești mai mult în ceruri, așa se zice. Și poate îmi mai spăl și eu din păcate. Ajuns la piață dau peste o mulțime înverșunată. Oamenii ăștia parcă-s nebuni, piața-i plină ochi. Îmi fac loc cu coatele și, la nevoie, mai dau și câte un brânci. N-am timp prea mult, astăzi e Prohodul. Pulpă de miel am luat, ceafă de porc, piept de pui pentru friptură, legumele le-am cumpărat, băutura o iau la promoție de Paști din market. Înainte de a ieși din piață iau și două lumânări cu baterie. La vremea pe care au anunțat-o meteorologii, nu strică. Măcar astea n-o să se stingă.
– Dați-mi, vă rog, una la 16 lei… Asta ține 120 de zile, ați spus? Iau două.
Din economii, iau și TV-ul cu plasmă care a fost redus. Bun și Paștele ăsta că iaca mai prinzi ceva la preț mai mic. Cred că am pierdut cam mult timp la electrocasnice, dar mă opresc doar o secundă să iau un bilet la LOTO poate dă Dumnezeu și „mă lovește” și pe mine.
Fir-ar, la supermarket e moarte de om. N-am ce să fac, trebuie să fac rost de „lichid”, că ne vin invitații și nu poți să-i servești doar cu apă.
– Alo, cred că întârzii puțin… Da, dom´le mergem…
Musai trebuie să mă opresc și la magazinul cu articole de îmbrăcăminte. Asta e, toată lumea se înnoiește de sărbători. N-am încotro. După vreo două ore pe care nu le-am luat în calcul, ies din magazin și, în fugă, mă îndrept spre casă…
De undeva, dintre blocuri, răzbește un dangăt de clopote, de la o biserică apropiată… Vocile oamenilor sparg zidurile lăcașului și-mi trec prin trup ca un trăsnet: „În mormânt, Viață, pus ai fost, Hristoase!” Când a trecut timpul atât de repede? Dau să fug, dar pâmântul parcă se învârte împotriva mersului meu.
Mă uit la toate ofertele de Paști cu care m-am înconjurat și simt cum inima se izbește în piept de ciudă că n-am prins cea mai mare „ofertă”. Aceea de a fi alături de El, Cel care s-a jertfit fără a cere ceva la schimb, care a venit să ne spună că nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu, care ne-a adus la lumina cea neînserată…
Marian TEODOROF
