• În revista APOSTOLUL 160/2013

Numărul din noiembrie al revistei “Apostolul” se deschide cu un articol ce consemnează un eveniment important al învăţământului nemţean: împlinirea a 15 ani de când în municipiul Piatra Neamţ funcţionează o facultate cu statut propriu, cea de muzică, ocazie cu care este omagiat în revistă şi compozitorul Vasile Spătărelu, personalitate care a contribuit la înfiinţarea acestei instituţii. Tot în domeniul aniversărilor din învăţământul nemţean se înscrie şi textul referitor la liceul din Bicaz, care a împlinit 60 de ani. Din acest număr am reţinut mai ales două intervenţii cu privire la balul bobocilor: cea semnată de Ada Popovici (Salvaţi Balul Bobocilor!) şi apelul unor asociaţii cu caracter religios din ţară dar şi a Protopopiatului Piatra Neamţ, “Scrisoare deschisă adresată şcolii şi părinţilor”. Spicuim doar un fragment din cel de-al doilea text, apel prin care oamenii Bisericii acuză pe organizatorii de baluri ale bobocilor că au cam scăpat frâiele bunei cuviinţe: “Să fie oare o întâmplare faptul că mai toate aceste aşa-numite baluri – în fapt, pretexte pentru distrugerea în masă a tineretului – sunt programate vinerea, în zi de post? Câţi dintre părinţii creştini ai României s-au opus categoric organizării balurilor în această zi care ne aminteşte de jertfa Mântuitorului? Dacă inspectorii şcolari şi profesorii nu poartă nici un fel de răspundere pentru ceea se întamplă cu adolescenţii români, părinţii nici atât, în grija cui se află ei? Ce se poate alege dintr-o generaţie uitată de noi toţi, prăbuşită pe podiumul unor cluburi de noapte, o generaţie care se dezbracă de tot ce e bun şi frumos, etalandu-şi, în faţa noastră, propria ei neputinţă? O ruşine fără egal, pentru care vom da seamă. Oare putem întoarce capul, oare putem inchide ochii, ca şi cum toată această demenţă colectivă NU AR EXISTA? De Halloween, facem din ei monştri, cu Harlem Shake îi invităm să se zvârcolească, aruncându-şi hainele de pe ei, iar de Valentine’s Day şi de balul bobocilor îi chemăm să se prostitueze, să se îmbete şi să se drogheze, spurcând zilele de post”. Dacă ar fi să comentăm cele afirmate în acest Apel ne-am limita doar la o singură întrebare: nu ar fi mai util dacă aceste asociaţii ar face ceva concret în acest sens, alăturându-se eforturilor cadrelor didactice şi părinţilor, pentru a înlătura aceste “derapaje” (reale, ce-i drept) decât să arate cu degetul doar spre cei de la catedră şi spre părinţi? (N.S.)