”Este profund regretabil că Inspecţia judiciară a construit un dosar, însuşit de Secţia de judecători a C.S.M., plecând de la declaraţiile prin care doamna judecător Gabriela Baltag, președinta Asociației Magistraților din România, a exprimat puncte de vedere ale acestei asociații profesionale, referitoare la conduita unei persoane aflate în fruntea sistemului judiciar, punând, în mod legitim, preocuparea vizând încrederea publicului în sistemul judiciar mai presus de imaginea persoanelor care ocupă funcții de conducere în acest sistem.
Ne exprimăm, pe această cale, dezacordul public față de ignorarea, în procedura finalizată cu sancționarea d-nei președinte Gabriela Baltag, pentru încălcarea normelor de conduită, a jurisprudenței C.E.D.O. care ar trebui cunoscută și aplicată, în primul rând, de C.S.M.
Ne referim la Hotărârea C.E.D.O. – cauza Olga Kudeshkina, din data de 26 februarie 2009, prin care Curtea de la Strasbourg a stabilit, cu majoritate, încălcarea dreptului la liberă exprimare, în cazul cercetării disciplinare a unei judecătoare, ca urmare a declarațiilor pe care le-a făcut în trei interviuri acordate presei, referitoare la deficiențele sistemului judiciar – inclusiv la faptul că legea se aplică destul de strict oamenilor de rând, dar nu și atunci când vine vorba de persoane cu funcții importante care, și ele, încalcă legea, deși nu sunt trase la răspundere.
C.E.D.O. a observat ca judecătoarea a adus critici publice cu privire la o chestiune foarte sensibilă, vizând in special comportamentul unor persoane oficiale într-un dosar de corupție la nivel înalt în care ea era învestită să judece, acuzând că instanțele în care se pune presiune pe judecători reprezintă o chestiune la ordinea zilei și că această problemă trebuie tratată serios dacă sistemul judiciar vrea să rămână independent și să se bucure de încredere publică. C.E.D.O. a stabilit, fără îndoială, că, procedând astfel, judecătoarea a ridicat o problemă de interes public foarte importantă, care ar trebui să fie deschisă dezbaterii libere într-o societate democratică (§97).
Or – prin similitudine, având în vedere caracterul de interes public al problemei cu privire la care s-a exprimat președinta A.M.R. – dacă, în sistemul nostru judiciar, am ajuns actualmente în situația în care un lider de asociație profesională ce are, prin excelență, îndatorirea de a supune dezbaterii publice aspecte ținând de sincopele sistemului – chiar interpretate ca „judecăți de valoare” – este sancționat pentru exprimarea unui punct de vedere vizând aceste aspecte, înseamnă că rolul și rostul asociațiilor profesionale este negat sau redus la absurd, fără posibilitatea reală a exprimării unor opinii contrare conducerii sistemului, instanțelor, etc.
O astfel de perspectivă nesocotește, în mod evident și nepermis, concluzia C.E.D.O., potrivit căreiaefectul de inhibare pe care frica de sancțiuni îl are asupra exercitării libertății de exprimare – efect care funcționează în detrimentul societății în ansamblul său – este și un factor ce privește proporționalitatea sancțiunilor impuse judecătoarei care, astfel cum Curtea a reținut, a fost în mod incontestabil îndreptățită să aducă în atenția opiniei publice problema în cauză (§99 din Hotărârea C.E.D.O. în cauza Olga Kudeshkina).
Sancționarea președintei A.M.R., pe temeiul Codului deontologic, produce, în mod evident, acest „efect de inhibare” care nu face decât să „țină la adăpost” de ochiul public deficiențe ale sistemului, în pofida necesității invocării și dezbaterii acestora, ca prim pas pentru atenuare și eliminare.
Aplicarea unei sancțiuni ce este, fără putință de tăgadă, în directă legătură cu libertatea de exprimare, produce și un alt efect vătămător, anihilând, în mod nejustificat, efortul susținut, dar neurmat de recompensă concretă, pe care A.M.R., prin președinte, a înțeles să și-l asume, din devotament pentru ideile ce constituie temelia unei societăți democratice.
Trecând dincolo de precepte, nu se poate nega faptul că, o astfel de măsură de sancționare, privită din perspectiva C.E.D.O., din cea a rațiunii existenței asociațiilor profesionale, cât și din cea personală, poate avea nebănuite efecte negative asupra independenței magistratului, ca pilon al statului de drept.”
(ZCH News)
