Îl vedeam destul de des. Îl salutam de fiecare dată. Uneori îmi răspundea, alteori era absent la spectacolul străzii. În unele zile trecea îngândurat pe lângă oameni, în altele exuberant. Depinde cum curgeau nourii pe cer în ziua aceea. Împreună cu câţiva amici făcea cărări de la atelier la una din cârciumile din preajmă. Dacă auzeai pe cineva că se entuziasmează cu zgomot pe stradă puteai fi aproape sigur că este pictorul Constantin Filimon. Un artist, un boem, poate cel mai boem dintre artiştii plastici nemţeni. De o bună bucată de vreme a dispărut din Piatra Neamţ. Am aflat că familia, ca să-l protejeze, l-a internat într-un sanatoriu pe la Roman. A fost membru al UAP Neamt începând din 2002 şi unul dintre cei mai vigurosi artişti plastici din Piatra Neamt. Rebel în artă şi în viată, Costică Filimon a lăsat în urmă un număr impresionant de tablouri, în ulei şi acuarelă, biserici pictate sau restaurate. Cuvinte elogioase au scris despre el mulţi critici de artă. Jacques Zambaccian, nepotul vestitului colecţionar care dă numele muzeului din Capitală îi scria în anul 1978: „Sunt incredinţat că activitatea dvs. de creator de frumos va avea ecou, în primul rând, în sfera cercetătorilor artei. Mi-ar face multă plăcere să aflu că veţi organiza o expozitie personală în Piatra Neamţ. Ar fi o cinste pentru acest oraş”. Născut la 25 mai 1936 în Piatra Neamţ, Constantin Filimon a absolvit, în 1967, Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” Bucureşti, Secţia pedagogie, printre profesori avându-i pe Ilie Pavel, Traian Brădean, Al. Ciucurencu. A urmat cursurile de pictură bisericească ale Patriarhiei Române. Expune încă din anul 1967. A participat la cele mai multe dintre manifestările filialei locale ale UAP, al cărei membru este. Un frumos portret i-a făcut cu ocazia unui vernisaj scriitorul şi criticul de artă Emil Nicolae: „Am putea face un experiment cu Costică Filimon, dacă l-am scoate din sală şi ne-am uita doar la tablouri, la întâlnirea autorului, senzaţia ar fi aceeaşi. Adică artistul îşi reprezintă foarte bine arta. (…) În principiu expoziţia evocă cele mai importante momente din creaţia autorului care se identifică foarte bine cu opera sa şi nu este detaşat de ea. Are curajul să rămână cu opera sa cu tot dinamismul şi toată criza pe care o duce cu el. Ne-am întâlnit pe stradă o dată şi mă gândeam că-mi va sări în cap pentru ce am scris într-o cronică, cum că ar face o pictură schizoidă. Mi-a spus că i-a plăcut ce am scris şi că am la el o sticlă de vin. Mai sunt lucrări în oraş cu care s-ar putea face o altă retrospectivă, este important ce s-a făcut. Pentru că pictorul Costică Filimon este risipitor cu lucrările lui, le împarte în toate zările. Deci privind la opera lui în timp iată ce avem, un artist important: Costică Filimon.” Costică va fi aşezat la locul său de odihnă veşnică, la Cimitirul Borzoghean, astăzi, de la ora 12. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! (N.S.)
Bravo, Domn Nicu !