Petronius Hălăucescu, promotorul voleiului pietrean

Cotidianul “Ceahlăul” îI omagiază pe Lucian Petronius Hălăucescu, omul care a pus bazele mișcării sportive în județul Neamț și a dezvoltat voleiul pietrean între anii 1948 și 1956. Primul conducător al OSP Neamț (Organizația Sportului Popular, înființată în anul 1948, cu sediul pe locul unde se află astăzi Prefectura și Consiliul Județean), membru în comitetul tehnic de organizare a CN și CE de volei, director al taberei naționale de volei de la Piatra Neamț (tabără care a inclus reprezentativele de volei ale României), soțul celebrei pictorițe Iulia Hălăucescu, a fost o personalitate marcantă a jocului peste fileu. Fostul ofițer de geniu a format și antrenat primele echipe de volei în Piatra Neamț, înainte de înființarea OSP-ului, instituție care a organizat primele colective sportive-în fapt cluburi sportive-în întreprinderi, școli și instituții, datorită și unor entuziaști ca Petru Covrig și Soma Feraru. “Am avut profesor de vioară și condiții optime ca să practic sporturile care îmi plăceau. Ca elev al Liceului «Roman Vodă», pe care l-am absolvit în calitate de șef de promoție, i-am avut profesori pe Alexandru Iepure, la limba și literatură română, membru corespondent al Academiei, la matematică pe Abraham Hollinger, autor de manuale școlare, iar la fizică și chimie pe Ion Istrate”, declara «Lucky» Hălăucescu în cartea scrisă despre soția sa, de profesoara Coralia-Letiția Bunghez.

Începurile

Petronius Hălăucescu a relatat că împreună “cu alți tineri entuziaști amenajasem un teren de volei la sediul UTM, pe locul unde se află azi piața din fața hotelului Central. Secretarul UTM de atunci, văzând că am capacitatea de a organiza activitatea sportivă, m-a rugat să îndrum echipa de volei a tinerilor, ca să participăm la competițiile sportive de la Bacău, și să dirijez de fapt activitatea din domeniul tuturor ramurilor sportive. Având bune rezultate m-au numit secretar al OSP Neamț, ulterior CCFS. După modelul federațiilor sportive, am făcut comisii pentru diferitele ramuri de sport, fotbal, volei, ciclism, schi, atletism, gimnastică, motociclism (în prima comisie de volei au activat, ca voluntari, tineri entuziaști precum Traian Dârțu și Valeriu Chele, aportul lor fiind substanțial). Apoi am lucrat ca profesor suplinitor de educație fizică la Liceul Forestier, la Şcoala Tehnică de Administrație Economică și la Şcoala Tehnică Hidraulică. Am participat la cursuri de perfecționare pentru profesorii de educație fizică la Iași, dar pe urmă m-am transferat la Ştiința București pentru a răspunde de procesul de instruire sportivă, fiind apreciat pentru capacitatea de a munci în domeniul acesta. Când am venit definitiv la Piatra Neamț, am fost solicitat ca instructor sportiv la CS Progresul, iar OSP-ul m-a recomandat ca instructor la Consiliul Regional Bacău. După activitatea depusă în aceste colective sportive am fost numit în comitetul tehnic de organizare a Campionatului Național și apoi pentru Campionatul European de volei, încheindu-mi activitatea ca președinte al Comitetului Regional Sportiv Avântul, care cuprindea sectorul forestier. Satisfacția supremă a fost că am dezvoltat voleiul pietrean ca membru al FR Volei la cel mai înalt nivel din Moldova, având 14 echipe în campionat și formând sportivi de mare performanță, cum au fost Coca Zamă, care a ajuns maestră a sportului, Maria Călugărița-Săvinescu, care a fost componentă a echipei naționale, sau Rodica Baciu, de asemenea sportivă de performanță. Ca urmare a activității voleibalistice din orașul nostru, FRV a decis ca tabăra națională de volei, al cărui director am fost, să aibă loc la Piatra Neamț și am avut antrenori celebri aici, între care pe profesorii universitari Murafa, Manolescu, Tănase, Schreiber. La masculin, am avut, la fel, sportivi de performanță în campionatele regionale, dar de asemenea, cu rezultate desosebite și când au devenit profesori. S-a remarcat în special, domnul Săvinescu Constantin, care a fost șef de promoție la Institutul de Cultură Fizică”. (Coralia-Letiția Bunghez, “Pasiune și culoare. Convorbiri cu Iulia Hălăucescu”).

Părinții i-au călăuzit pașii către sport

“Lucky” Hălăucescu a fost îndrumat către sport de ambii părinți, dar în special de tatăl său. “Chiar dacă ne-au crescut în stil spartan, am simțit, până și în severitatea principiilor pedagogice respectate de ei, căldura unei iubiri nemărginite din partea amândurora. Pentru competițiile sportive, tata ne insufla ambiție și voința de a fi mereu în frunte. Găsea întotdeauna o motivație înaltă a eforturilor pe care ni le cerea și ne spunea: «aut Caesar, aut nihil» («sau Cezar, sau nimic»). Tata asista la competițiile sportive, când aveam partide de volei sau jucam tenis de câmp la Cercul Militar și știam, că nu ne e permis să ne prezentăm oricum. Acolo, la Cercul Militar din Roman, am jucat tenis cu Gică Cobziuc, viitorul antrenor al lui Ilie Năstase. De câte ori am avut împliniri pe tărâm sportiv, am mulțumit în gând mult regretatului meu tată, care ne-a cerut ca până și sporturile practicate pentru divertisment și prilej de destindere în adolescență, să nu le efectuăm ca diletanții, ci cu ambiția de a atinge înalte performanțe și de a a fi mereu în frunte”. (Coralia-Letiția Bunghez, “Pasiune și culoare. Convorbiri cu Iulia Hălăucescu”)

Întâlnirea cu Iulia

Iată cum l-a cunoscut Iulia Verșescu, viitoarea doamnă Hălăucescu pe Lucian Petronius. “Ieșisem într-o duminică la plimbare cu o altă colegă și, când am ajuns în centru, ne-am întâlnit cu o prietenă care era într-un grup de tineri. Se distingea unul dintre ei, zvelt, elegant, cu o alură sportivă și cu o rachetă de tenis în mână. Am înțeles că venea de la o partidă de tenis și că – deși era îmbrăcat civil – e militar de carieră. M-am trezit că aveam mai mult cu el de vorbit. Lucky a spus întotdeaua: «a fost un coup de foudre! (dragoste la prima vedere)», iar eu i-am răspuns parafrazând o afirmație din Rabindranath Tagore: «Sufletul meu își pierduse somnul și voia numai să cânte»”. (Coralia-Letiția Bunghez, “Pasiune și culoare. Convorbiri cu Iulia Hălăucescu”). Cei doi s-au căsătorit pe 10 octombrie 1944 și au trăit împreună 63 de ani.

Ana MOISE

 

Renaldo Actis, cumnatul fotbalist al celebrei echipe Venus

De profesie inginer, Renaldo Actis (n. 1911 – Constanța – d. 1991 – Piatra-Neamț), cumnatul lui Petronius Hălăucescu a fost o glorie a fotbalului interbelic, dublu campion național cu Venus. În 1942 s-a căsătorit cu Elena Maria Verșescu (“Fetița”) profesoară de geografie, sora  Iuliei Hălăucescu, iar din 1946 s-a stabilit definitiv la Piatra Neamț. “A fost considerat în epocă unul dintre cei mai buni jucători cu capul din Europa, foarte elegant și foarte eficace. După înființarea OSP-ului (Organizația Sportului Popular) în Neamț, în 1948, D. Secușanu și Al. Regnac, din conducerea comisiei de fotbal, îl solicită la reabilitarea performanței fotbalistice. A participat în grupul de inițiativă (veterani) pentru reorganizarea FC Ceahlăul, iar mai apoi la construirea primei tribune de beton, pe Borzoghean, și la primele partide de old-boys. În anii 50, Al. Regnac făcea cunoscută propunerea celebrului fotbalist Vogl de a accepta să fie antrenorul reprezentativei naționale de fotbal, ofertă, din păcate, refuzată. De o modestie rară, nu a relatat niciodată despre contribuția sa de performer”. (C. Livescu”, Dicționarul performanței sportive din județul Neamț”). Marele iubitor al voleiului, Lucian Petronius Hălăucescu a plecat dintre noi, în aprilie 2007, iar în luna decembrie a aceluiași an ne-a părăsit și soția sa, Iulia Hălăucescu (83 ani) considerată de criticii de artă “doamna acuarelei românești”.