La 9 noiembrie 1914 se năştea la Schitul, comuna Hangu (azi Comuna Ceahlău), Neamţ, în familia lui Dimitrie şi a Elenei Luca, Eftimie, viitorul arhiepiscop al Romanului şi Bacăului. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, urmată de Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti din Iaşi (1930-1933). Este închinoviat la mănăstirea Slatina (1934). Urmează cursurile Seminarului Teologic Monahal de la Mănăstirea Cernica (1934-1941). În 1941, este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu şi hirotonit ierodiacon. Se înscrie la Facultatea de Teologie de la Suceava (1945), pentru cursuri universitare pe care avea să le termine la Institutul Teologic din Bucureşti (1949), cu calificativul magna cum laude. În 1947 este hirotonit ieromonah. La 1 aprilie 1949, i s-a încredinţat stăreţia Mănăstirii Bistriţa-Neamţ, pe care avea să o conducă cu iscusită măiestrie până în 1966. între anii 1951-1960, concomitent, a îndeplinit funcţia de exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului şi a Huşilor, ocupându-se de reorganizarea vieţii monahale. În anul 1966, este înălţat la rangul de arhimandrit şi numit stareţ la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, unde iniţiază lucrări de restaurare la catedrala Sfântul Gheorghe, la stăreţia şi chiliile din incinta mănăstirii alături de grija deosebită pentru viaţa monahală. La 30 ianuarie 1972, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe i-a acordat demnitatea de Arhiereu-Vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor. La 23 aprilie 1978, a fost ales şi instalat ca Episcop titular al Eparhiei Romanului şi Huşilor. Din anul 1994, cele două Eparhii s-au separat, Preasfinţia Sa, rămânând Episcop titular al Eparhiei Romanului. În urma ridicării Episcopiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie cu titulatura nouă de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, desfăşurată în zilele de 18-19 iunie 2009, la Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Părinte Eftimie a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop. Înaltul Eftimie Luca a fost primul ierarh al eparhiei Romanului care, începând din anul 1998, a apelat la arheologie în descifrarea unor necunoscute din istoria episcopiei pe care o conduce și a orașului în care se află catedrala episcopală. Este autorul mai multor studii teologice publicate în revistele de specialitate, al unor cărţi, printre care şi monografia “Episcopul Melchisedec Ştefănescu. Viața și înfăptuirile sale”, Roman, 1982, 115 p. Anul trecut, ÎPS Eftimie Luca, când a împlinit vârsta de 98 ani, cel mai longeviv ierarh din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a fost sărbătorit la Catedrala Episcopală de la Roman. În cei 34 de ani de păstorire a Episcopiei Romanului, ÎPS Eftimie Luca a avut multiple realizări, fapt pentru care se bucură de o apreciere deosebită atât în rândul ierarhilor, cât și în rândul credincioșilor. De numele lui se leagă mulțimea de mănăstiri și schituri noi, biserici parohiale înălțate din temelie sau renovate, restaurarea în întregime a Catedralei Episcopale de la Roman și a picturii murale realizată în secolele XVI și XVIII, redeschiderea Seminarului Teologic Ortodox “Sfântul Gheorghe” din Roman.
