Părintele Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919 în satul Petru Vodă. Între 1926-1931 a facut şcoala primară şi a urmat mai bine de doi ani de şcoală complementară. În 1936 a devenit frate la Mănăstirea Durău. În 1937 a fost trimis să studieze la Seminarul Teologic de la Cernica şi l-a continuat la seminarul de la Vâlcea şi apoi la Roman. A fost tuns în monahism în 1940 iar în 1941 a fost hirotonit preot. În timpul războiului, respectiv în perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai în zona Neamţului. În 1948 a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe motive politice şi a trecut prin închisorile comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla şi Periprava.
În 1960, după ispăşirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnării – de 4 ani, la Aiud. A fost eliberat în 1964, prin decretul de eliberare a deţinutilor politici. În perioada 1964-1966 a revenit în locurile natale, a locuit în casa părintească şi a lucrat pe unde a găsit. Din 1966 până în 1974 a fost preot monah la Mănăstirea Secu iar din 1974 până în 1989 a fost preot monah la Mănăstirea Bistriţa. În 1976 efectuează călătoria (visată mereu, din copilărie) la Muntele Athos. În 1989 a revenit ca preot monah la Secu, până în 1991.
În 1991 a sosit la Petru Vodă, împreună cu monahii Ignat şi Calinic, unde a început punerea temeliei Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), unde a fost stareţ şi preot monah. În 2000 a început construirea schitului de maici de la Petru Vodă, a clădirilor cu chilii, a azilului de bătrâne, a centrului de plasament pentru copii şi a spitalului. În anul 2008, la data de 2 noiembrie, este ridicat din gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit. Din 2008, înființează o nouă publicație de gândire și trăire românească, numită „Atitudini”. A trecut la Domnul în seara zilei de 16 iunie 2013, la ora 22,40.
