pietricica turism

Majoritatea manifestărilor sportive de anvergură ţinute la Piatra Neamţ au fost marcate de organizare deplorabilă şi multă aroganţă din partea aşa-zişilor amfitrioni. Deseori s-a trecut cu vederea peste defecţiunile majore de dragul sportului şi sportivilor, al performanţelor, participanţilor, al oraşului.

Organizarea deplorabilă şi aroganţa sunt de fapt într-o cumplit de toxică simbioză. Cea mai directă explicaţie vine din sursa banilor – dacă amfitrionii obraznici ar fi băgat mâna adânc în propriile conturi şi buzunare, altele erau reperele de responsabilitate. Mai grav este că finanţările din bugetul local ori judeţean sunt văzute şi tratate ca un ciubuc obligatoriu. Carenţele educaţionale se subînţeleg.

Se poate şi altfel. Nu, nu la Piatra Neamţ, ci la Galaţi. Iar demonstraţia a fost făcută la sfârşitul săptămânii trecute. După 16 ani, România a găzduit din nou un campionat european de karate tradiţional, sub marca Federaţiei Mondiale de Fudokan. Acolo, la nivel internaţional, bunic, tătic şi încă tânăr la 74 de ani este legendarul maestru Ilija Jorga, sârb de origine română din neamul lui Nicolae Iorga. La noi, federaţia de specialitate (Federaţia Română de Karate Tradiţional) e condusă de Nicolae Mărăndici, gălăţean de loc. În şase luni a pregătit a XXI-a ediţie a Campionatului European şi a reuşit performanţa de a sta cu modestie în umbră, lăsând să fie apreciat după calitatea organizării. Nu s-a bătut cu pumnul în piept, n-a urlat. Nu a dat declaraţii sforăitoare, n-a pupat politicieni în fund. N-a jignit, n-a respins pe nimeni. A mulţumit susţinătorilor cu decenţă şi a închinat elogii doar karate-ului, maestrului şi practicanţilor. Peste toate, a pus pe picioare o echipă de lucru eficientă, generoasă şi fără fiţe, adică pe un invers sănătos faţă de cum e pe la noi, la confluenţa Cuejdiului cu Bistriţa.

În sarcina gazdelor a intrat „gestionarea” a câteva sute bune de sportivi din 24 de ţări plus România, cu tot cu masă, casă, transport, cea mai mare parte fiind reprezentată de copii, cadeţi şi juniori. Ei stau dovadă audienţei de care se bucură karate-ul tradiţional în lume, România reconfirmând statutul de forţă de referinţă. Pe lângă competitori se adună o întreagă armată de oficiali, antrenori şi părinţi, o zonă sensibilă din care pot apărea comentarii şi reproşuri tăioase. Nu a fost cazul la Galaţi.

Mai trebuie ţinut cont de socoteala cu banii. O competiţie complexă de karate este aproape imposibil de televizat. Fără televiziune, sponsorii-s mai… rezervaţi. Cheltuiala estimată iniţial se ducea spre 3 miliarde lei vechi. Fireşte, s-a solicitat sprijin de la consiliul local, numai că în marja a 15.000 euro, o sumă derizorie pentru un oraş puternic. Ca dovadă că decenţa nu-i cu totul străină românilor, primarul Marius Stan – cunoscut publicului larg prin prisma fotbalului! – nu a pus defel accent pe contribuţia publică locală.

Despre ce eveniment magnific a organizat Mărăndici acasă la el se poate povesti zile întregi. Dacă aroganţii din Piatra Neamţ ar băga ceva la cap din lecţia de la Galaţi, aceste rânduri nu vor fi fost irosite. Dar deja parcă nu am trăi sub telegondolă.

Viorel COSMA