0:00

Nemaipomenitele isprăvi ale lui Pazvante Chioru’ (II), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Stăpânit de o sete nestinsă de bani şi bunuri, Pazvante înteprinde unele dintre cele mai crunte expediţii de jaf şi distrugere din întreaga istorie a Ţării Româneşti. Bolnav de ură, nu se mulţumeşte cu jefuirea satelor şi târgurilor şi ordonă incendierea acestora. Astfel de fapte, alături de siluirea femeilor şi uciderea bărbaţilor, duc la întărirea sentimentului antiotoman printre români precum şi la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Ţara Românească. În anul 1800, trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc şi incendiază Craiova, dintre cele circa 7.000 de case de la aceea vreme doar 300 fiind salvate de incendiu. Acesta situaţie a dus la un fapt straniu: depăşit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi îşi cere singur mazilirea! În ianuarie 1802, Bucureştii sunt terorizaţi la aflarea veştii că Pazvante şi-a trimis trupele spre capitală. Domnitorul Mihail Şuţu fuge şi ordonă garnizoanei de arnăuţi albanezi să apere oraşul. Aceştia se ceartă între ei, fiecare agă albanez dorind să deţină comanda. Bucureştiul cade în anarhie, fiind stăpânit de bandele de pazvangii care fraternizează cu vagabonzii şi cerşetorii locali. Acestă situaţie dramatică ia sfârşit odată cu intervenţia brutală a trupelor turceşti care restabilesc ordinea. Distrugerile aduse de Pazvante nu au rămas fără replică. Într-un episod remarcabil, şi din nefericire prea puţin cunoscut al Istoriei Românilor, trupele de haiduci olteni conduse de Iancu Jianu reuşesc să dea o replică pe măsură atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc şi erou naţional, Iancu Jianu, organizează o serie de incursiuni de urmărire şi pedepsire dincolo de Dunăre. Într-una din încleştări ajunge să se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea răbunării, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chioru’. Grav rănit de Jianu, el este salvat în ultimă instanţă de garda sa personală. Supărarea peste măsură a Jianului este reţinuta în unele balade, celebre atât în România, cât şi în Serbia şi Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat : Cu mâna asta ţi-am scos un ochi, tot cu mâna asta te omor, câine de păgân!” Marele nostru haiduc nu se opreşte, şi alături de cetele de panduri olteni continuă să treacă Dunărea. În anul 1809, haiducii lui Iancu incendiază Vidinul şi Plevna, ucigând orice turc întâlnit în cale, în replică la acţiunile lui Pazvante care atacase Craiova şi incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie raiaua turcească de la Turnu Măgurele care devenise baza favorită de incursiuni a lui Pazvante.  Iancu Jianu în persoană aprinde fitilul care va arunca în aer moscheea din Turnu Măgurele. În urma acestor lovituri, turcii nu vor mai încerca niciodată construirea vreunui edificiu musulman în Valahia. Sfârşitul lui Pazvante este neclar, existând două surse care precizează acest moment. Într-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 ianuarie 1807, otrăvit de către medicul evreu al oraşului Vidin, din ordinul sultanului, variantă puţin probabilă datorită faptului că Pazvante era o sursă importantă de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibilă rămâne varianta morţii sale în urma distrugerii Vidinului de către Iancu Jianu, care probabil că şi-a îndeplinit dorinţa de a-l ucide pe Pazvante. De altfel, după episodul distrugerii Vidinului de către panduri, nu mai apare nici o referire la Pazvante Chioru’, decât o simplă expresie, des folosită şi în zilele noastre… În oraşul Vidin din Bulgaria mai pot fi văzute şi astăzi moscheea, biblioteca şi cazarma construite… pe vremea lui Pazvante. (sfârşit)

Articolul precedentLa Parchet cu coşurile de fum
Articolul următorCUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURĂ SPIRITUALĂ AL ZILEI