reclama autocenter

biserica rediu

Tradiţia spune că pe locul acestei bisericuţe ar fi fost un aşezământ mănăstiresc. Vechiul lăcaş, construit din lemn de stejar, a ars. Dar cum comunitatea nu putea sta foarte mult fără loc de închinăciune, a ridicat altă biserică, tot pe locul celei vechi, de data aceasta din lemn de brad. Se presupune că ar fi fost construită undeva la anul 1860, deşi s-a găsit nici un document scris în acest sens. Tot ce ştim provine din ceea ce s-a transmis din generaţie în generaţie. Iniţial, bisericuţa avea doar naos şi altar, era acoperită cu şindrilă, iar la interior pereţii erau blăniţi cu scândură. Ulterior, din cauză că satul s-a mărit şi a devenit neîncăpătoare, i s-a adăugat pronaosul şi pridvorul. Biserica de lemn de la Rediu este construită din bârne de brad, încheiate la colţuri în cheotori şi aşezate pe o fundaţie de piatră de râu. Iniţial, a fost acoperită cu draniţă, însă, între timp, aceasta a fost înlocuită cu tablă. Graţia şi zvelteţea construcţiei sunt desăvârşite de turla ce serveşte şi drept clopotniţă. În decursul existenţei bisericii au avut loc mai multe intervenţii, atât la exterior, cât şi la interior. Astfel, pereţii de bârnă au fost blăniţi cu scândură pe dinăuntru, iar pe exterior a fost bătută draniţă. Şi în cazul fundaţiei s-a intervenit, aceasta fiind întărită cu ciment. Deşi forma şi înfăţişarea de odinioară au suferit multiple transformări, bisericuţa păstrează un interior important din punct de vedere arhitectural. În acest sens, se remarcă în mod deosebit sistemul de boltire. Structura acestor bolţi s-a păstrat intactă. Doar pictura aplicată pe calotele bolţilor este de dată mai recentă. Catapeteasma bisericii este cea originală. Deşi nu a beneficiat de nici un fel de restaurare, aceasta se păstrează într-o stare excelentă. Cele mai vechi icoane păstrate în interior datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind aduse, se pare, imediat după ridicarea bisericii. Tot în inventarul bisericii de lemn de la Rediu se păstrează şi un pomelnic de la începutul secolului trecut. Generaţiile ce s-au succedat au încercat, în decursul timpului, să o păstreze în stare bună. Cu toate acestea, biserica necesită astăzi lucrări serioase de consolidare şi restaurare. Astăzi biserica se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ, în categoria celor de tip B.

Sursa: Otilia BĂLINIŞTEANU

Articolul precedentCărţi în pregătire: „Eşecul fatidic”
Articolul următorAnii rezistenţei, anii suferinţei (IX)

1 COMENTARIU

Comments are closed.