O nouă carte ne demonstrează că poezia există, trăieşte încă printre noi, dar observăm acest lucru doar după ce un autor o pune în pagină. Cu mai multă sau mai puţină pricepere. De data aceasta, am putea spune cu pricepere şi talent. Autorul ei, un inginer, are nu numai curajul dar şi nostalgia de a reveni cu gândul şi versul în locurile natale, fără a cădea în locuri comune şi sentimentalisme adolescentine.
Mihai Niculiţă, nu se află la început de drum, ci la a treia apariţie editorială cu poezie. Aşa cum scriam cândva despre debutul său, “Fereastra zidită”, şi în această recentă apariţie editorială avem de a face cu un poet autentic, volumul său de acum “Pomul din curte” (Editura “Crigarux” Piatra Neamţ) fiind încă o dovadă că la Borca se nasc poeţi adevăraţi (doi dintre ei fiind cei mai cunoscuţi, Aurel Dumitraşcu şi Radu Florescu) şi în acest început de secol şi mileniu. Pentru exemplificare citez unul din poemele cărţii: “E un om liniştit, nu bea, nu fumează / Citeşte mult şi visează. / Renunţă la odihnă şi la somn şi scrie / Trăieşte modest, uitat în sărăcie. / Ascunde ce-a iubit în gând / Şi scrie cărţi ce nu se vând. / Nu crede-n viitor, planuri nu-şi face, / Se-nchide-n el tot mai mult şi tace”.
Aşa cum nota şi editorul cărţii, criticul literar Cristian Livescu, într-o scurtă postfaţă, autorul “îşi clarifică prin volumul de faţă timbrul poetic şi, probabil, după acest moment, va fi mai exigent cu emisia elegiacă, depăşindu-i rutina”. Să avem încredere că acest lucru se va împlini pe deplin în viitoarele lui cărţi.
