aleho
heidelbergcement

* în școlile din județul Neamț, o mare parte dintre orele de educație fizică și sport se desfășoară în condiții de avarie
* „Nu puține sunt școlile, mai ales în mediul rural, unde copiii, pe timpul sezonului rece, joacă șah, remi sau scrabble”, a spus prof. Magda Melinte, inspector de Educație fizică și sport din cadrul IȘJ Neamț

În fiecare sezon rece din an, pentru elevi, cât și pentru profesorii de educație fizică și sport apare eterna problemă a sălilor unde ar trebui să se desfășoare orele de „mișcare”. Nici în Neamț nu e altfel. Modul în care orele de sport sunt puse în aplicare a rămas prins în aceleași tablouri vechi de acum de mai bine de 20 de ani. Imagini care scot în evidență, în egală măsură, neputința și indiferența față de investițiile pe care autoritățile locale și directorii școlilor ar trebui să le facă pentru sănătatea actului educațional. Eleva care s-a accidentat pe holul unei școli din București, în timp ce acolo se desfășura ora de sport scoate în față o problemă, pare-se, fără ieșire. Asta deși ministrul Educației Remus Pricopie, afirma în 2013 că dorește să dubleze numărul orelor de sport. Inspectorii școlari nemțeni par că nu s-au îmbătat cu apă rece și sunt de părere că de la dorință până la putință este un drum lung și anevoios. Dacă în sezonul rece, la oraș, profesorii de sport își permit să facă „niscaiva” ore de gimnastică, în rural elevii nemțeni se perfecționează la o partidă de remi, scrabble sau șah. Profesorii de sport au o singură deviză: siguranța elevilor.

„Decât să facă ore în condiții improprii și să se întâmple accidente precum cel din București mai degrabă fac șah, joacă remi sau scrabble. Gimnastică… este mult spus. Nu poți să faci gimnastică doar având două saltele. Este vorba despre investiții care nu s-au făcut nici în spațiile în care ar fi trebuit să se desfășoare orele de educație fizică și sport și nici în materialele didactice. Bineînțeles că profesorul este nevoit să adapteze programa școlară în funcție de condițiile pe care le are. Și din acest punct de vedere mulți profesori sunt limitați. Elevii au cel mai mult de suferit, deoarece ei și-ar dori să se implice mai mult, dar nu au cum. Este o nedreptate care aparține mai multor factori de decizie”, a spus prof. Magda Melinte, inspector școlar de educație fizică și sport din cadrul IȘJ Neamț.

Sala de sport Hangu

12,5% dintre școli sunt norocoase

Doar 28 de săli de sport apar în evidențele Inspectoratului Școlar. Prea puține, dacă luăm în calcul că, potrivit rețelei școlare prezentate de IȘJ Neamț, sunt 222 de unități. Și nici cei care au sală de sport nu se pot bate cu cărămida în piept, deoarece în unele cazuri acestea sunt insuficient de spaţioase. Spre exemplu, la Școala Gimnazială „Elena Cuza” din Piatra Neamț, sala de sport are vreo 260 metri pătrați. Cât să intre 2 clase de elevi odată.

„Sala noastră de sport, construită în anii ’70 nu este una din cele mai mici, cu toate acestea cei trei profesori de sport nu pot intra odată deoarece nu încap mai mult de două clase de elevi. Am făcut niște studii, pentru a vedea dacă o putem extinde, dar este greu. Asta e situația. Am făcut orarul în așa fel încât acolo să nu lucreze mai mult de două clase odată”, a spus prof. Anton Gheorghiu, directorul Școlii Gimnaziale „Elena Cuza” din Piatra Neamț.

Interesant este că exemple despre cum să faci o sală de sport există și cel mai elocvent vine din zona rurală. La Hangu, așa cum reiese din datele furnizate de primărie, în iunie 2009 a fost finalizat un proiect în valoare de 1 milion de euro, care s-a „soldat” cu o sală cu nivel de practică competițională sportivă și capacitate de 150 de locuri. Sala are aproximativ 1.900 de mp și a fost ridicată printr-un program finanțat de Compania Națională de Investiții. Și mai interesant este că o mână de seminariști de la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi” au la dispoziție o sală de sport de peste 1.100 de mp, în timp ce Liceul cu Program Sportiv din Piatra Neamț trebuie să se descurce cu cei aproape 700 de mp alocați pentru activitatea sportivă. Totuși, acestea sunt exemple care arată că unii elevi sunt privilegiați în ceea ce privește orele de sport. Alții așteaptă în continuare… tăpșanul uscat din fața școlii în care vor putea să bată mingea și să zburde conform programei școlare respectate pe jumătate.

Marian TEODOROF

lps piatra sala sport

“Este nevoie de investiţii”

„În fiecare început de an școlar fiecare profesor pierde aproape o oră pentru a realiza instructajul. E vorba de regulile pe care elevii trebuie să le respecte atunci când sunt într-o clasă, într-un laborator sau într-o sală de sport. Copiii semnează că au fost instruiți dar chiar nu știu dacă aceste documente au vreo valoare juridică. Nici directorul nu poate fi direct răspunzător dacă se întâmplă un accident într-o sală improvizată pentru desfășurarea orelor de sport. Asta pentru că primăria are aportul ei în investițiile pe care trebuie să le facă în folosul învățământului. Atât pot să spun că în unitățile de învățământ este în continuare nevoie de investiții. Copilul nu poate fi retras de la ora de sport dacă părintele nu este mulțumit de felul în care se desfășoară actul educațional pentru că ora de educație fizică și sport nu este un opțional, dar pe de altă parte nici pe copil nu ai cum să-l atragi să facă sport în condiții improvizate și fără materiale didactice corespunzătoare”, a declarat prof. Viorel Stan, inspector școlar general al IȘJ Neamț.