Periodic, în spațiul public apar informații despre dezvoltarea consultațiilor medicale pe internet în România. Promovarea acestor activități e pe măsura tentației oferite unui public dezamăgit, dacă nu scârbit de actul medical clasic. Aproape resemnați fiind în privința împuținării specialiștilor, românii se pot refugia repede spre aceste oportunități care, în realitate, comportă o serie de complicate aspecte financiare, de legalitate, eficiență și etică. Din această zonă ar trebui să înceapă o dezbatere lucidă și responsabilă, susținută de specialiști. În lipsa acesteia, încolțesc îndoielile, se acutizează observațiile.
O țară ca Franța, incomparabil mai dezvoltată, a autorizat consultațiile medicale online cu aproape patru ani în urmă, scopul declarat fiind de a înlesni pacienților izolați accesul la diagnostice și tratamente în timp util. Recunoșteau o lipsă de cadre medicale, în unele regiuni, tradusă prin distanțe de 50 km până la cel mai apropiat specialist. Firește, au fost păreri pro și contra. Specialiștii, asociațiile și autoritățile calificate n-au ezitat să le exprime, ținând cont de experiența în domeniu a unor țări ca Elveția și Suedia sau de interesul manifestat de Marea Britanie și Canada. Prudența era literă nescrisă de lege. După consultație și prescrierea unui medicament, patologiile grave fiind excluse, urma cel mai important sfat: mergi la medic. Medicina nu poate fi încă dezumanizată. Oricâtă tehnologie ar fi fost plasată pe lanțul pacient-medic, rămânea loc de diagnostice greșite, de tratamente nepotrivite.
La cum se prezintă în acest moment tabloul național al medicinei pe internet – o afacere în cele din urmă – probabil că nici nu vom avea parte curând de o dezbatere publică serioasă. Mai degrabă se va adânci confuzia între sfaturi și consultație. Ne vom întreba cu îngrijorare ce acuratețe poate avea un examen de cardiologie pe internet, după cum ne vom amuza teribil pe seama unei consultații în specialitatea boli venerice. Există un risc teribil de a fi încurcați rău de tot de această medicină de tip fast-food, cum a botezat-o un medic francez în 2010. Un site pe internet e ușor de făcut, de populat, de gestionat. Libertatea internetului n-ar trebui scoasă într-una în față fiindcă în domeniul telemedicinei publice chiar e nevoie de reglementări stricte. Mai cu seamă în România, țară mirabilă unde găsești pe câte unul de-și ține în frigiderul gol doar un borcan de icre negre, eventual comandat pe internet.
Viorel COSMA
