Marin Sorescu în judeţul Neamţ

Marin Sorescu, poetul care, la 28 de ani, a debutat cu volumul de parodii „Singur printre poeţi”, a fost invitat, în anul 1972, la cea de-a 6-a ediţie a “Antologiei scriitorilor români contemporani” de la Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ. Peste 3 ani poetul a revenit la Piatra Neamţ pentru a regiza spectacolul “Matca” la Teatrul Tineretului. (Ana MOISE)

“Ca niciodată, sala Teatrului Tineretului a devenit neîncăpătoare la această a 6-a ediţie a «Antologiei scriitorilor români cotemporani», care s-a bucurat de prezenţa prestigioasă a poetului, dramaturgului şi eseistului Marin Sorescu. Deschizând stagiunea de toamnă a «Antologiei», profesorul Valentin Ciucă a prezentat în sinteză ediţiile precedente ale manifestări literare de la Piatra Neamţ – devenită o permanenţă unanim apreciată în lumea scriitorilor – precum şi un distinct profil al invitatului, remarcând faptul că poetul Marin Sorescu a reprezentat recent, cu cinste, cultura românească peste hotare. Au urmat apoi eseurile rostite de poetul Paul Tutungiu («Fenomenul Sorescu şi verbul a soresciza»), ziaristul Cristian Livescu («Lumea ca spectacol la Marin Sorescu»), prof. Paul Findrihan («În căutarea lui Marin Sorescu»). Într-o armonioasă regie realizată de actorul Alexandru Lazăr, a urmat un recital din opera poetului, remarcabil prin spontaneitatea şi talentul interpreţilor-actorii Adria Pamfil Almăjan, Sibylla Oarcea, Cornel Nicoară, Gelu Birău, Gelu Niţu, Constantin Cojocaru, Paul Chiribuţă, Boris Petroff. În continuare a avut loc un dialog cu poetul Marin Sorescu, dialog care a subliniat o dată în plus fertilitatea schimbului de idei şi impresii asupra literaturii româneşti contemporane, a modului în care cultura noastră se impune astăzi între marile culturi ale lumii. În încheiere-moment emoţionant: colegiul «Antologiei» a oferit invitatului emblema tradiţională a manifestări, realizată de tânărul plastician, Dorin Miron. Două ore de emoţie, două ore de poezie autentică, în care, peste 300 de spectatori l-au recitit cu plăcere pe Marin Sorescu, prin intermediul acestei formule inedite de spectacol”. (Ceahlăul, duminică, 24 septembrie 1972)

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec înot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncoşi,
Răsar munţi tineri şi munţi roşi
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am născut.

Buza-mi sărută albastru-ţi, zare,
Cu setea muntelului de sare.

Ce bine e că nici n-am pod
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura cea de rai.

Marin Sorescu la Târgu Neamţ

“Duminică dimineaţa, poetul Marin Sorescu a participat la o nouă întâlnire cu iubitorii de poezie din judeţul nostru. De data aceasta, manifestarea a avut loc la Casa de Cultură din Târgu Neamţ. Publicul a audiat pentru început referinţele critice susţinute de poetul Paul Tutungiu («Sentimentul secundei la Marin Sorescu»), prof. Valentin Ciucă («Un ambasador al literaturii româneşti peste hotare»), prof. Paul Findrihan («Sorescu, cel din manuale»), evidenţiind personalitatea distinctă a poetului, dramaturgului şi eseistului Marin Sorescu în contextul literaturii româneşti contemporane, larga popularitate de care se bucură în ţară şi peste hotare. În continuarea manifestărilor de la Târgu Neamţ, Cornel Nicoară, Alexandru Lazăr, Gelu Niţu, Paul Chiribuţă şi Gelu Birău, actori ai Teatrului Tineretului, au prezentat un recital de versuri din opera poetului. Publicul a luat apoi parte la un interesant dialog cu Marin Sorescu, axat cu deosebire pe probleme ale creaţiei sale, şi în acelaşi timp, privind afirmarea literaturii contemporane în contextul culturii universale”. (Ceahlăul, marţi, 26 septembrie 1972)

„Matca” la Teatrul Tineretului

“În anul 1975, Marin Sorescu a venit la Teatrul Tineretului cu o propunere tentantă, dar şi riscantă. În «Matca» autorul îmbină genial momentele de dramă, uneori de tragedie, cu extrem de izbutite scene de comedie, aşa încât dorinţa lui de a semna regia spectacolului prezenta un risc evident. Am început repetiţiile cu emoţie şi curiozitate. La prima întâlnire cu distribuţia, cum eram singurul care-l cunoşteam mai demult, l-am rugat, din dorinţa de a-l ajuta să depăşească stinghereala care vedeam că aproape că îl paraliza, să ne spună câteva ceva despre piesă şi cam cum ar trebui să arate fiecare personaj. A început să se bâlbâie uşor. Am înţeles că emoţia este foarte puternică şi singura ieşire din situaţie este să îl rog ca la proxima întâlnire să aducă fiecărui interpret un portret al viitorului personaj. A doua zi am avut surpriza să descoperim că «regizorul» ştia ce vrea, toate caracterizările fiecărui personaj şi descrierile fiecărui moment erau perfecte. Acesta a fost primul argument, cel de-al doilea fiind faptul că Liviu Ciulei şi Dan Jitianu erau semnatarii scenografiei. În timpul lecturilor la masă, Marin Sorescu a simţit că textul mai avea nevoie de ceva, că interpreţii mai aveau nevoie de nişte situaţii scenice, care să completeze starea emoţională la care trebuia să se ajungă în final. A revenit pe textul iniţial şi a mai scris o scenă, aşa încât spectacolul nostru, care a avut o presă foarte bună, a prezentat o variantă absolut nouă a piesei”. (Cornel Nicoară, „Album de suflet”)

Moni Ghelerter la Piatra Neamţ

Celebrul regizor şi profesor de actorie, Moni Ghelerter, s-a aflat în anul 1972 la prima colaborare cu Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde a pus în scenă piesa ”Buna noapte nechemată“, a lui Alexandru Popescu.

“Iubesc teatrul dumneavoastră, am aici studenţi din trei promoţii”.

“- Sunteţi la prima colaborare cu Teatrul Tineretului…
– Într-adevăr, la prima şi mă miră acest lucru întrucât cu toată dorinţa mea sprijinită şi de propunerile teatrului, nu am reuşit datorită, pe de o parte catedrei de «arta actorului» din cadrul IATC «Ion Luca Caragiale» Bucureşti cât mai ales celorlalte activităţi profesionale, care mi-au răpit timpul necesar. Am urmărit întotdeauna însă cu emoţie interesantele realizări ale colectivului pietrean.
– Puneţi pe scena teatrului nostru piesa «Buna noapte nechemată» de Alexandru Popescu, a cărei premieră va avea loc în prima parte a lunii octombrie. Ce ne puteţi spune referitor la piesă?
– Am montat cu plăcere piese noi, originale. Acest sentiment îl am şi faţă de această piesă, pe al cărui autor îl apreciez de când am luat cunoştinţă cu piesa «Croitorii cei mari din Valahia». Sper ca «Buna noapte nechemată» să aibă o formă scenică potrivită cu valoarea ei. Am vrut să confer personajelor ei un eroism simplu şi uman.
– Montarea piesei presupune o colaborare largă…
– Am apelat, pentru realizarea spectacolului, la nişte vechi cunoştinţe: Gabriela Nazarie – costume şi arh. Vlas Popov pentru scenografie cu care Teatrul Tineretului a mai colaborat de altfel.
– Despre colaborarea cu interpreţii ce ne puteţi spune?
– Interpreţii din colectivul tânăr al teatrului în care am avut şi am încredere, au dovedit încă o dată talentul pe care îl cunoşteam încă din institut. Ne-am înţeles perfect.
– Apropo de institut, aveţi anul acesta în mână destinele promoţiei anului. Ce intenţionaţi să montaţi în această stagiune?
– Aproape în acelaşi timp cu premiera de aici, va vedea lumina scenei «O noapte furtunoasă» de Ion Luca Caragiale.
– Ce ne puteţi spune în încheiere?
– Iubesc teatrul dumneavoastră; aici am studenţi din trei promoţii, iubesc oraşul de care mă leagă amintiri şi în care cresc tinere speranţe ale teatrului”. (Mircea Bibac, actor, Ceahlăul, vineri,  29 septembrie 1972)