pietricica turism

Andrei Marc este unul dintre tinerii pe care Ceahlăul a mizat în campania pentru reconstrucția echipei. Convocat la naționala de tineret a României și apoi intrat în vizorul echipelor de top din România, precum Steaua, sau CFR Cluj, pentru un eventual transfer, Andrei, fiul fostului căpitan al pietrenilor, Ovidiu Marc, a trăit o dublă bucurie: după ce a aflat că este monitorizat de două echipe ce cochetează cu podiumul întrecerii interne, conducerea clubului a anunțat că de serviciile lui s-ar fi interesat echipa spaniolă Sevilla. Anul trecut, Vicențiu Iorgulescu, președintele executiv al Ceahlăului, a anunțat că şi Atletico Madrid se interesează de serviciile sale, iar oficialii Ceahlăului ar fi răspuns că Andrei este transferabil pentru un million de euro! Toate încercările de transfer s-au oprit, însă, iar Marc ar putea ”marca” în această iarnă cea mai neagră perioadă din carieră, deoarece oficialii Ceahlăului nu l-au lăsat să plece, atunci când cota de piață îi era favorabilă. Andrei nu și-a pierdut, însă, speranța, îl are în continuare ca model pe tatăl lui, Ovidiu, actualmente antrenor la Ceahlăul II și susține că îi datorează multe, inclusiv ascultare.

Andrei, în meciul cu CS Turnu Severin ai reușit să marchezi pentru Ceahlăul primul tău gol. Îți mai aduci aminte ce ai simțit?

– Bucurie! A fost o reușită deosebită, faţă de alte momente importante pentru mine. A fost primul gol marcat pentru Ceahlăul, club la care tatăl meu a jucat întreaga carieră și care mi-a deschis ochii în fotbal. Aici am ajuns și eu, copil fiind. Am jucat rând pe rând, la juniori, la echipa a doua, după care am fost promovat la prima echipă.

Vreau să știu cum e viața într-o familie în care fotbalul e pe primul plan?

– M-am îndrăgostit de Ceahlăul când tatăl meu juca fotbal, iar la mine acasă se adunau Enache, Lefter și ceilalți localnici și discutau ca între prieteni. Atunci am înțeles cât este de importantă forța grupului într-o echipă. Au rămas prieteni peste ani și îi simt în tribună la fiecare meci al meu, indiferent dacă joc la prima, sau a doua echipă. Mama ne pregătește cele mai bune salate, sora mea vine și mă susține la fiecare meci, suntem o familie unită și este foarte important să ai o familie unită, care este alături de tine la bine și la greu.

Ce nu-ți place?

– Brânza cu smântână și să fiu mințit. Nu-mi place să vorbesc urât și nici să fiu înjurat.

Dintre meciurile pe care le-ai văzut, care ți-a plăcut cel mai mult?

– Cel mai mult mi-a plăcut meciul Ceahlăul-Juventus, când s-a jucat la Piatra Neamț. Eram copil, dar mi-a plăcut, pentru că a fost cel mai important meci al Ceahlăului şi, în plus, pe teren era tatăl meu, care juca. Mi-aş dori ca într-o zi istoria să se repete.

Pe câte posturi ai jucat până ai ajuns fundaș central?

– De la grădiniţă, de când joc fotbal, am încercat mai multe posturi şi consider că actualul post mi se potriveşte cel mai bine. Tatăl meu m-a influenţat mult. L-am văzut jucând şi mi-am dorit să fiu ca el, dar trebuie să recunosc faptul că mama m-a îndrumat spre fotbal. Am jucat fundaş central în Liga a III-a, la Ceahlăul II, iar la echipa mare am jucat prima dată în 2009. La 16 ani şi 5 luni, am fost cel mai tânăr debutant în Liga I al Ceahlăului.

Cum e trecerea de la Liga a III-a la prima ligă?

– În liga a III-a am jucat un an sub îndrumarea tatălui meu, el fiind antrenor la acea echipă. A fost un salt important pentru mine, de la juniori la o echipă de divizia C. Pentru mine, trecerea la acest nivel a fost mai uşoară, pentru că s-a făcut treptat. Acum mă simt făcând parte din echipă ca oricare alt jucător. Nu mă sperie responsabilitatea, dar am avut emoţii la început. Acum, nu mai există.

Crezi că acesta este cel mai nereușit tur de campionat din cariera ta până acum?

– Nu am stat să fac o analiză, dar fiecare jucător își dorește să joace cât mai bine, indiferent de nivel. Mi-am propus ca obiectiv personal să joc cât mai bine. Ne facem griji pentru retur. La problema asta ne gândim de vreo lună de zile. Ni s-a promis achitarea restanțelor după ce clubul va fi preluat de un investitor.

Ți-ai propus să-ți depășești tatăl ca număr de goluri marcate, sau ca număr de meciuri jucate la Ceahlăul?

– Tatăl meu va fi mereu un model pentru mine. Nu e un avantaj să fii fiul lui Ovidiu Marc, pentru că sunt suporteri care îți judecă prestațiile în paralel, deși nu evoluăm pe aceleași posturi. Lui i-a plăcut construcția, eu mă lipesc de linia defensivă. Este, însă, un lucru foarte ambiţios să îţi propui să îl concurezi pe Ovidiu Marc ca număr de goluri marcate sau ca meciuri jucate sub culorile Ceahlăului, în prima divizie.

Andrei Marc ingandurat

Conducerea clubului spune că ai oferte. Tu ce ştii?

– Nu ştiu nimic, decât ce scriu ziarele. Aştept şi eu să aflu, vă daţi seama. Fotbalul e acelaşi şi la Ceahlăul, şi în Spania, şi sunt convins că m-aş descurca la un nivel precum cel de acolo.

Jocul tău a fost comparat cu cel al lui Vlad Chiricheş. În special pentru că ai tendinţa de a urca cu mingea la picior în terenul advers. Tu, ce spui?

– Asta mi se trage din perioada junioratului. Până la 18 ani am fost mijlocaş central, jucam în faţa apărării, am fost reprofilat în ultimii ani, la echipa mare a Ceahlăului, de către Costel Enache. Poate că de asta mă trage jocul în faţă.

La ce capitole crezi că mai ai de lucrat pentru a face faţă la echipa campioană sau la Sevilla?

– Nu ştiu ce să spun. Eu am de lucrat la toate capitolele, sunt în plină dezvoltare, dar nu pot sublinia o anumită slăbiciune.

Ce modele ai între fundaşii centrali din România şi din fotbalul mare?

– Îmi place de Chiricheş… și de Lukasz Szukala, un fundaş central solid, cu un joc aerian foarte bun, ştie şi cu mingea, îmi place de el. Între cei străini îl apreciez pe David Luiz de la Chelsea.

Mihai STOIAN