Valeriu Momanu, una dintre cele mai importante figuri ale industriei chimice românești, a încetat din viață la vârsta de 93 de ani. Biografia sa se confundă, în bună măsură, cu istoria platformei Săvinești.
Născut pe 20 noiembrie 1932, în localitatea Brătila, județul Bacău, Valeriu Momanu provenea dintr-o familie numeroasă, unde munca și educația au fost singurele căi de afirmare. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială din Iași în 1958 și a parcurs treptat toate treptele profesionale: de la inginer stagiar la Uzina de Fire Sintetice Săvinești, până la funcția de director general al Centralei Industriale de Fibre Sintetice.
Sub conducerea sa, platforma Săvinești a devenit un reper industrial național. La apogeu, aici lucrau aproximativ 12.000 de salariați, iar Centrala Industrială de Fibre Sintetice coordona 12 unități din întreaga țară, cu circa 40.000 de angajați. Platforma alimenta industrii întregi — de la medicamente și textile, până la anvelope și aviație.
Un lider al echipei, nu al orgoliului
„Să nu mă lauzi. La CFS Săvinești nu am fost eu, am fost noi, 12.000 de salariați„, spunea Valeriu Momanu, refuzând orice formă de glorificare personală. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un lider atent la oameni, conectat la inovație, care a susținut introducerea de tehnologii noi și a încurajat colaborările internaționale.
Un moment de referință l-a constituit implicarea sa directă în înființarea Rifil, prima societate mixtă româno-italiană din România postbelică, în 1973, unde a reprezentat statul român la încheierea contractului.
Cariera politică și administrativă
Între 1985 și 1990, Valeriu Momanu a ocupat funcția de ministru adjunct în Ministerul Industriei Petrochimice (mai târziu Ministerul Industriei Chimice). Anterior, fusese deputat în Marea Adunare Națională între 1976 și 1980.
După Revoluția din 1989, a intrat în politică și a fost ales senator de Neamț în primele două legislaturi postdecembriste (1990-1992 și 1992-1996), din partea FSN, respectiv FDSR/PDSR. În toate aceste poziții, a păstrat aceeași notă de sobrietate și reținere față de privilegii.
Un om discret, departe de excese
În plan personal, Valeriu Momanu a fost un om discret, care a evitat relațiile susceptibile și a refuzat beneficiile facile ale funcției. A rămas fidel unor principii simple: muncă, echilibru și respect pentru ceilalți. A fost căsătorit și a avut un fiu.
Valeriu Momanu a fost mai mult decât un inginer sau un director — a fost un constructor de sisteme și de destine profesionale, un om care a crezut în forța colectivului și în demnitatea fiecărei meserii.
Dispariția sa închide un capitol important din istoria industrială a Neamțului și a României.
Z.C.
