Un cărturar însemnat din ţinutul Neamţului este şi Constantin Turcu (1903-1980), istoric, istoric literar, arhivist şi un excepţional epistolograf şi memorialist. Discipol fidel al lui G.T. Kirileanu, pasionat de istoria Neamţului1 şi înzestrat cu un autentic cult faţă de valurile morale, spirituale şi culturale ale acestui fermecător topos, Constantin Turcu reprezintă, astăzi, un reper fundamental în lumea ştiinţifică românească.
Instruit şi format la şcoala marilor modele culturale, cercetător de o înaltă probitate şi istoric literar în descendenţa lui Gheorghe Bogdan-Duică, I.E. Torouţiu, Gheorghe Cardaş, Şerban Cioculescu şi alţii, Constantin Turcu a descoperit, adnotat şi comentat documente, mărturii şi evocări, extrem de valoroase, pe care le-a publicat în presa literară şi culturală din Piatra‑Neamţ, Iaşi şi Bucureşti. Rodul cercetărilor şi contribuţiilor sale de istorie locală a fost apreciat şi preluat în unele biografii, monografii şi istorii literare de prestigiu. Istoricul şi istoricul literar Constantin Turcu, graţie preocupărilor sale ştiinţifice, a cunoscut şi a dialogat cu un impresionat număr de oameni de cultură, pe care i-a preţuit, i-a motivat şi pe care i-a secondat în cercetărilor lor. Astfel, posedăm, astăzi, o foarte bogată şi interesantă literatură epistolară, aparţinând cărturarului din Neamţ, care întregeşte, de fapt, bibliografia unui intelectual prudent, perseverent şi de o desăvârşită rigoare profesională şi de caracter. Epistola trimisă folcloristului, istoricului şi cărturarului Artur Gorovei se constituie, de fapt, într-un veritabil document de istorie literară, istorie culturală şi cu unele accente politice.
[Iaşi], 21 noiembrie 1948
Mult stimate domnule Gorovei,/ Am primit la vreme scrisoarea domniei voastre din 28 octombrie [1]948, la care am întârziat cu răspunsul pentru că voiam să vă dau un rezultat pozitiv, ceea ce şi fac acuma. În Iaşul nostru, precum ştiţi şi d[umnea]v[oastră], toate bibliotecile sunt în refacere şi în prefacere după cataclismul evadării de acum patru ani, astfel că trebuie să ai un mare noroc spre a afla ceea ce te interesează. După mai multe cercetări în Biblioteca Universităţii, am dat de articolul d[umnea]v[oastră], Comisia de la Buhalniţa2. Greutatea n-a fost însă rezolvată cu aceasta, pentru că nu puteam să vă trimit numerele respective din colecţia bibliotecii, fiind legate într-un volum respectabil, greu de mânuit şi de purtat. Ca să dau cuiva să copieze, n-a fost posibil, fiind vorba de 30 de pagini mari de tipar. Singura soluţie era să găsesc undeva numai numerele ce ne interesau. Aceasta s-a putut întâmpla cu binevoitorul ajutor al d[omnu]lui maior Baliff, fiul generalului Baliff, care lichidează averea, biblioteca, fostei Fundaţii de la Iaşi. D[omnia]sa a fost foarte amabil şi a căutat numerele 1 şi 2 din anul VII şi mi le-a împrumutat pe timp de 10 zile, ca să vi le trimit spre copiere. Ştiu că d[umnea]v[oastră] aveţi maşină de scris şi o să vă puteţi copia singur aceste pagini. Sper că până pe la 4–5 decembrie o să puteţi termina de copiat. După aceasta vă rog să fiţi bun să-mi restituiţi exemplarele, folosind învelitoarea de carton gri, în care vi le trimit eu. Expediţia se poate face recomand – imprimat, ca să nu se piardă. Nu costă scump. În legătură cu propunerea d[umnea]v[oastră] de a tipări la Institutul Xenopol lucrările ce aveţi gata – despre Iftimie Stamati, despre familia Gorovei şi Borş de Budafalva vă dau următoarele lămuriri: institutele sunt în epoca de prefacere. Nu se ştie ce rol vor avea, care vor rămâne şi cine le va conduce. După terminarea „structurărilor” şi „restructurărilor” voi vorbi cu cei în drept despre propunerea ce faceţi şi vă voi comunica rezultatul. Broşurile ce aţi primit sunt de lichidare a activităţii Institutului. I-am scris d[omnu]lui Kirileanu că aţi fost la Dorohoi şi Schitul Gorovei. Se va minuna de curajul d[umnea]v[oastră] de a călători. Mi-a spus că aţi fost la Piatra şi v-a admirat. D[omnia]sa este sănătos. A primit zilele acestea un acont din pensia care nu i s-a mai plătit din iunie. De la Bucureşti îmi scrie Gheorghe Bezviconi3 că a fost delegat de Institutul Româno-Sovietic cu alcătuirea unor lucrări de bibliografie româno‑rusă şi cu publicarea de documente ruseşti, atingătoare de istoria poporului român. Aud că prof[esorul] C.C. Giurescu a fost scos de la catedră şi de la Institutul de Istorie. Cu Academia Română mai aveţi vreo legătură? Aud că membrii activi au ca plată bună frumoasa sumă de 23.000 lei. Aşa zic şi eu, să tot fii membru şi să tot lucrezi! Ce mai faceţi? Când veniţi şi pe la Iaşi? Cu aleasă consideraţie, al d[umnea]v[oastră] devotat, Constantin Turcu. [P.S.] V-am împrumutat şi Arhivele, un n[umă]r din Viaţa Românească (nr. 12/1921), dacă-l mai aveţi, vă rugăm a-l restitui şi pe acela. Scrisoarea ce mi-aţi trimis-o din Piatra n-am primit-o.
_______________________________________________________
Note
- · Originalul acestei epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. Cota. 1. Constantin Turcu – Preocupări de cultură regională. [Volumul] 1-3. Piatra-Neamţ, Tipografia „Lumina” şi „Gh. Asachi”, 1936, 1939, 1941, 37 p. (1), 59 p. (2) şi 44 p. (3); şi în colaborare cu C.A. Stoide – Documente şi regeste din ţinutul Neamţului secolele XVI, XVII şi XVIII cu planşe şi indice, [Partea I-II], Piatra-Neamţ, 1935. 2. Artur Gorovei – Comisia de la Buhalniţa. Documente cu privire la istoria ţăranului român în Viaţa Românească, 7, nr. 1, ianuarie 1912, p. 17-30 şi nr. 2, februarie 1912, p. 203-218. 3. Gheorghe Bezviconi (1910-1966), slavist, istoric literar şi heraldist. • Trimiterea se face la cartea Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse. Bucureşti, 1948.
Nicolae SCURTU
