Gavriil Galinescu, dirijor, profesor, folclorist, muzicolog şi compozitor s-a născut în ziua de 15 decembrie 1883, la Hangu. Însă, ca la atâţia alţi oameni de seamă, şi data naşterii lui este destul de imprecisă: „Enciclopedia României” a lui Lucian Predescu îi consemnează naşterea la 31 decembrie 1883, „Dicţionarul…” lui Constantin Prangati – la 16 decembrie 1883, cel al lui Constantin Tomşa – 16 decembrie 1883, o altă sursă recentă – data de 25 decembrie 1883, iar Teoctist Galinescu ne indică (în cartea „Ţara Hangului”) data de 15 decembrie 1883… Venind de la un apropiat al compozitorului, cel care a fost Teoctist Galinescu, ziua de 15 pare a fi cea mai plauzibilă.
După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913) cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann (istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică). Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „G. Enescu” (1935-1941) şi la Conservatorul „G. Enescu” (1946-1948) din laşi.Este licenţiat în drept în 1909. Din 1929 este membru al Societăţii Compozitorilor Români. A fost ultimul primar al Hangului înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic. A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.
O amintire din perioada cât a fost primar (câteva luni) ne este povestită de Teoctist Galinescu: „ În primăvara anului 1944 a fost o mare revărsare de ape din topirea zăpezilor. Prefectul de Neamţ, colonelul Teodorescu-Darie a venit la primărie să evalueze pagubele. Întâmplător era la primărie şi profesorul Gavriil Galinescu, care l-a apostrofat pe prefect, atrăgându-i atenţia asupra măsurilor ce trebuiau urgent luate. Prefectul, încântat, i-a solicitat profesorului să ia funcţia de primar. Fără mofturi, Galinescu a primit, iar prefectul l-a nimit pe loc. Noul primar a convocat o mare adunare a oamenilor din comună, le-a spus în ce calitate i-a chemat şi, atrăgându-le atenţia că ruşii ameninţau cu ocuparea ţării, iar de la stat nu se putea aştepta la ajutoare, le-a spus că trebuie să pună mână de la mână, să se gospodărească singuri. A explicat ce este de făcut. A repartizat oamenii pentru diferite lucrări. S-au adus din pădure brazi, s-au confecţionat căsoi, ce au fost umpluţi cu bolovani de râu pe o lungime de 250 de metri, peste care s-a nivelat şi s-a făcut drumul din Gura Hangului spre biserică. Cei cu căruţe au cărat balast şi-au prunduit toate uliţele satului. Prin iulie, când oamenii începuseră să facă fânul, Galinescu a ieşit în Gura Hangului să solicite oamenii să iasă la treabă, dar majoritatea au spus că au treburi în gospodărie. Luni dimineaţă, primarul, însoţit de şeful de post şi jandarmi, a trecut să viziteze cârciumile din Gura Hangului şi le-a găsit pline de beţivi, tocmai cu cei care spuseseră că au treburi în gospodărie. I-a invitat afară, i-a încolonat şi, cu muzica în frunte, cântând „Deşteaptă-te române”, i-a condus la primărie, unde au fost repartizaţi pe lucrări”.
