* Grigore Caraza: “Un bătrân cu o barbă albă, purtând o turmă de vreo 20-25 de cârlani adunaţi din tot satul”
În aceste zile, s-au împlinit 44 de ani de la trecerea în veşnicie a generalului de armată Nicolae Dăscălescu, cel care a rămas şi va rămâne pentru toţi cei care au slujit şi slujesc patria sub drapel, şi nu numai, un simbol de onestitate, bravură şi curaj. Născut la 16 iunie 1884, la Căciuleşti, judeţul Neamţ şi trecut prin toate şcolile militare superioare, viitorul general de armată a urcat rapid în ierarhia armatei române, ca şef de stat major al Inspectoratului General al Aeronauticii (1931-1932), secretar general al MApN (1936-1937); comandant Divizia 25 Infanterie (1939-1941). La intrarea României în al Doilea Război Mondial, gl. Nicolae Dăscălescu, în calitate de comandant al Diviziei 21 Infanterie, a participat la eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. A fost continuu în linia întâi, aflându-se mereu sub focul violent al inamicului. În urma comportării excepţionale în luptă, la 10 noiembrie 1941 i se încredinţează Comanda Corpului 2 Armată. În perioada 1942-1943, Corpul a desfăşurat lupte crâncene (cu pierderi imense de oameni şi materiale) la Cotul Donului şi Cir, pe Doneţk. După actul de la 23 august 1944, sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu, Corpul 2 Armată (în cadrul Armatei a 4-a Române) a participat la campania pentru eliberarea nordului Ardealului şi la cea de eliberare a Ungariei. La 12 ianuarie 1945, este numit comandantul Armatei a 4-a române, cu care participă la eliberarea Cehoslovaciei. Generalul Nicolae Dăscălescu, deşi a avut merite deosebite la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trecut în rezervă la 29.07.1945, fiind apoi arestat şi trimis în judecată la Tribunalul poporului pentru crime de război. Este achitat în octombrie 1946. În anul 1948 este categorisit drept „duşman al poporului”, i se retrage dreptul de pensie şi i se naţionalizează casa de la Piatra Neamţ. Fiind categorisit „chiabur” (avea în proprietate în comuna natală 5 ha – suprafaţă atribuită în calitate de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”) şi „criminal de război”, este din nou arestat în 1951.
Păzitorul de oi, strateg militar
Alt erou al nostru, încă în viaţă, Grigore Caraza, povesteşte cum l-a cunoscut pe distinsul general: “Din partea de vest a satului Girov, porneşte un deal care ţine până în Piatra Neamţ, învecinându-se cu dealul Balaurul şi cartierul Vânători, situat în partea de sud-est a oraşului, unde se află o unitate militară – Regimentul 15 Dorobanţi. Acest regiment şi-a căpătat numele de faimă în războiul din 1877, când, la Plevna, în faţa redutelor Griviţa I şi Griviţa II, ostaşii nemţeni au cucerit aceste mari bastioane şi au înfipt drapelul românesc pe redută. Pe acest deal, încă din primăvară când se arăta firul ierbii, până târziu, toamna, putea fi văzut un bătrân cu o barbă albă ca a lui Moş Crăciun, purtând o turmă de vreo 20-25 de cârlani adunaţi din tot satul. Păzitorul nostru de oi purta o traistă pe umăr, în care avea ceva merinde şi câteva cărţi, însă foarte mult timp din zi îl petrecea admirând dealurile şi munţii din jur. De nişte aduceri aminte, privirile bătrânului când se luminau, când se întristau până la lacrimi. Pe acelaşi deal, recruţii din unitatea militară a Regimentului 15 Dorobanţi făceau instrucţie şi teme de luptă. Mai multe zile la rând, un locotenent încercase o temă de luptă care nu-i reuşea deloc pentru că formaţia militară cu care se antrena îl dădea de fiecare dată peste cap. Urmărindu-i acţiunea, bătrânul se apropie de el şi, zâmbindu-i cu blândeţe, îi întocmi o temă de luptă atât de apărare, cât şi de atac. Necăjit de faptul că până şi un cioban ştie mai multă tactică de luptă decât el, se răsti la acesta şi-l alungă. Bătrânul oier plecă şi în colţul gurii îi apăru un zâmbet amar. Trecu un an de la această întâmplare şi, într-o zi, un ofiţer şi un grup de soldaţi veniseră la instrucţie pe acelaşi deal. Atent la mişcările militarilor, acelaşi bătrân dădea dezaprobator din cap. În cele din urmă, se apropie de ofiţer şi îi zise: – Domnule locotenent, anul trecut mi-aţi vorbit urât şi m-aţi alungat când v-am spus că tema pe care o aplicaţi nu este bună. Şi dovadă a acestui lucru este că pe umărul dumneavoastră n-a mai apărut nici o stea. De data aceasta, vă rog să mă ascultaţi. Calm, cu multă siguranţă, păzitorul de oi întocmi un plan de bătălie, în faţa căruia locotenentul rămase mut de uimire. – Cine sunteţi dumneavoastră şi ce grad aţi avut în armată? – Numele meu n-o să vă spună nimic, îi răspunse bătrânul, dar ca militar am fost general de armată. Fulger parcă trecu peste ochii ofiţerului, călcâiele îi scăpărară în poziţia de drepţi şi cu mâna la caschetă salută: – Să trăiţi, domnule general! Bătrânul zâmbi, se întoarse şi plecă la oile lui, în timp ce locotenentul încremeni în poziţie de drepţi şi nu-şi mai putea reveni din uimirea ce îl cuprinsese. Cu planul de luptă făcut de «oier», tânărul ofiţer a fost înaintat în grad şi citat pe armată. Comandantul regimentului avu însă curiozitatea să-l întrebe cum reuşise să realizeze un plan atât de iscusit, în felul acesta ofiţerul fiind nevoit să spună că adevăratul strateg este un cioban, fost general de armată”. După 10 ani de hărţuieli şi abuzuri i se acordă o pensie de drept. În anul 1964, eroul general-soldat Nicolae Dăscălescu este reabilitat. Refuză însă o distincţie şi onorurile ce i se aduceau. Se stinge din viaţă la 26 septembrie 1969, fiind înmormântat la Piatra Neamţ.
Nicolae SAVA
