În atmosfera de mare avânt naţional şi fierbinte patriotism care domnea în ţară la mijlocul celui de-al optulea deceniu al veacului al XIX-lea, populaţia celor două principate unite într-o singură ţară îşi manifesta voinţa de independenţă şi libertate.
În acest context istoric, în martie 1876, corpurile legiuitoare votează legea guardei orăşeneşti – gărzi care trebuiau să devină element de ordine interioară şi rezervă combatantă în situaţia unei conflagraţii. Timp de circa un an, legea, ca şi altele de altfel, părea să fi rămas literă moartă. Încordarea relaţiilor cu Imperiul Otoman, perspectiva războiului care se contura tot mai mult la orizont, o aduce în actualitate. După cum se ştie, legea va fi publicată în Monitorul Oficial, aproximativ după un an de la eliberare, adică în 1877, anul Războiului pentru Independenţa Naţională. În urbea de la poalele Pietricicăi, trebuia să ia fiinţă o companie de gardă cetăţenească, după cum suna Ordinal Ministrului de Interne din 26 mai 1877 către prefectul ţinutului Neamţ: Pe baza suszisei legi, guvernul a găsit de cuviinţă ca în comuna Piatra să se înfiinţeze deocamdată una companie de guardă cetăţenească. În consecinţă, se iau primele măsuri, printre care numirea şefuui de companie, în persoana lui Th. Dornescu, stabilirea sediului provizoriu şi cuprinderea în bugetul primăriei a cheltuielilor necesare activităţii. Pe lângă şeful companiei, mai activau un sergent adjutant şi doi cornişti şi toboşari. Odată rezolvată problema conducerii, s-a trecut la alcătuirea comisiunii de recensământ a cetăţenilor. S-a convenit ca aceasta să cuprindă un consilier al comunei, ca reprezentant oficial al autorităţii şi un reprezentant al cetăţenilor. Alegerea consilierului, în persoana lui N. Cafmuschi s-a bucurat de sufragiile tuturor. La stabilirea reprezentantului cetăţenilor, opoziţia a fost aprinsă, deoarece primarul, Grigore Isăcescu a propus pe fratele său Constantin Isăcescu. Cu toate obiecţiunile ridicate propunerea este, în final, acceptată. Lucrările de recenzare s-au desfăşurat destul de repede, aşa încât la 15 iulie se aflau deja afişate liste cu cele 322 persoane ce merită a fi gardişti în acest oraşu. Peste o lună de la încheierea operaţiunilor de recenzare, mai precis, la 14 august 1877, într-o atmosferă de mare entuziasm, membrii guardiei au trecut la alegerea în mod cu totul secret a corpului gradaţilor: un locotenent, doi sublocotenenţi, un sergent major, un sergent furier, opt sergenţi şi 12 căprari. A fost ales locotenent al guardiei cetăţeneşti din urbea reşedinţă de ţinut, Dimitrie Dafinescu. Documentele de arhivă conţin informaţii mai puţine pentru activitatea următoare a gardiştilor; dar un lucru este cert: cel puţin la început acţiunile combatanţilor erau stimulate de simţul datoriei civice şi de un cald patriotism.
(Prof. Gheorghe RADU)
