Așteptat de o mulțime foarte numeroasă, pe un frig substanțial, vineri, 16 decembrie, trenul regal a oprit și în Gara Roman. Trenul a circulat pentru comemorarea celor 100 de ani de la refugiul Familiei Regale, al Guvernului și al Parlamentului României la Iași. În timpul Primului Război Mondial, din 1916 până în 1918, capitala Regatului României a funcționat la Iași, devenit centrul vital al națiunii în momentele acelea de cumpănă. Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu au parcurs întocmai traseul din zilele de 5 și 6 decembrie 1917, când în tren se aflau Regele Ferdinand I și Regina Maria.
A fost întins un covor roșu de la peron și până la bustul Vioricăi Agarici, covor pe care au așteptat trenul autoritățile orașului, adică primarul și viceprimarul. Dimpreună cu o doamnă în palton albastru… care nu știm cine era, cum se numea și ce calitate îi dădea dreptul să aștepte pe covorul roșu. Dar nu i-a interzis nimeni lucrul acesta. Lângă bustul Vioricăi Agarici era un grup de oameni de la Crucea Roșie.
Când a venit trenul au coborât mai întâi o mulțime de persoane, de cameramani și fotografi și abia mai pe urmă Altețele lor. După intonarea Imnului de Stat și a Imnului Regal (despre existența căruia foarte puțini din cei prezenți pe peronul gării romașcane știau!) Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu au gustat din tradiționala pâine cu sare, primind apoi salutul primarului. Altețele lor regale au primit în dar însemnele și cheia orașului, odată cu alte materiale de prezentare.
Principesa Moștenitoare și Principele s-au fotografiat, lângă bustul Vioricăi Agarici, cu grupul de activiști ai Crucii Roșii, după care – însoțiți și de primar (doar până la Pașcani) – s-au urcat în tren și… au plecat.
Nu a comunicat nimeni nimic nimănui. Nici administrația publică, nici presa nu au putut afla cine le însoțea pe Altețele lor Regale în această călătorie, adică cine erau și ce hram purtau numeroasele persoane care erau în tren, dar și cele care au coborât din tren, având – probabil – fiecare treaba ei… De care și-a văzut, într-o completă indiferență față de ambient…
Vă mai putem oferi fotografii, în schimb:
(D. AILINCĂI)
