Multe dintre aspectele vieţii capătă alte sensuri printr-o propagandă mediatică excesivă dirijată. Adesea suntem şocaţi şi jenaţi de conţinutul unor emisiuni, dar şi de agresivitatea verbală a realizatorilor. Profesorii, elevii, comercianţii, medicii, fermierii, Parlamentul, şcoala, SMURD-ul au devenit personaje, servicii şi instituţii negative ca urmare a unor campanii tendenţioase.
Este bine ştiut faptul că o parte din mass-media îşi face audienţă din subiecte de scandal, dar există o limită în toate. Insistenţa cu care se “analizează” diverse cazuri conduce la defăimarea unor persoane şi la generalizarea unor deficienţe individuale pentru o întreagă categorie socioprofesională.
Rămân memorabile exemplificările televizate care îi vizează pe medicii ce fac afaceri în paralel cu actul medical, punându-i într-o lumină proastă pe colegii de bună-credinţă. E vorba aici de medicul din spital care-şi trimite pacientul la propriul cabinet privat, de medicul care recomandă medicamente scumpe la sugestia unor dealeri din industria farmaceutică (asta contra unor recompense substanţiale, gen: participări la congrese, la simpozioane sau avantaje materiale), de medicul de familie care are pe listă sute de pacienţi, dar care, în realitate, tratează doar câteva zeci de bolnavi, de doctorul care pune un diagnostic ce presupune tratamentul şi operaţiile cele mai costisitoare. Ca să nu mai vorbim de cazurile de malpraxis, pe bună dreptate aspru judecate. E foarte adevărat că mai sunt profesori care îşi ţin orele când au chef, alţii care dau meditaţii plătite propriilor elevi sau care cer bani pentru note de trecere. Dar de aici şi până la a categorisi întregul colectiv didactic românesc cu apelative gen: “şpăgari”, “incompetenţi”, “sărăntoci” este o diferenţă mare şi de nepermis.
Din păcate, rareori se întâmplă să vezi în programele de ştiri exemple frumoase despre munca şi pasiunea cadrelor didactice care trudesc în anonimat prin şcoli sărăcăcioase… Sau despre performanţele speciale ale copiilor de toate vârstele, ale olimpicilor ori ale tinerilor artişti. Reformele iniţiate după 1989 n-au izbutit să soluţioneze problemele de fond ale şcolii. Adevărata schimbare ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe reforma morală, atât în rândul elevilor, cât şi al educatorilor, punctul slab al activităţii din unităţile de învăţământ. De aici şi atât de numeroasele exemplificări negative din programele TV. Mă opresc aici cu denigrările din mass-media nu pentru că mi-ar lipsi subiectele de referinţă din alte domenii, ele există din plin. Merită să revenim asupra lor doar pentru simplul motiv că trebuie făcută o delimitare între realitate şi dezinformarea intenţionată.
Deputat Ioan MUNTEANU
