Zilele trecute, imagini filmate în sediul Poliţiei Piatra Neamţ, care arătau cum şeful poliţiei municipale loveşte cu palmele şi picioarele un copil în vârstă de 14 ani, bănuit că a comis fapte pe care însuşi Codul penal le incriminează, au făcut înconjurul ţării. Cu toate că fapta comisarului şef este incalificabilă şi nu trebuie tolerate sub nici o formă astfel de acţiuni, nu despre aceasta vreau să vorbesc.
Vreau să atrag atenţia asupra fenomenului delincvenţei juvenile care pare a fi în creştere în urbea nemţeană. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, modificată şi completată chiar la finalul anului 2013 prin Legea nr. 257/2013 are un capitol special privind protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
Conform legislaţiei, în cazul copiilor care comit o faptă prevăzută de legea penală este necesară instituirea unei măsuri speciale de protecţie, respectiv supravegherea specializată sau plasamentul. Autorităţile care au putere de decizie în ceea ce priveşte instituirea acestor măsuri sunt Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului prin Comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, sau instanţa, dacă acordul părinţilor nu există.
Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familie, cu condiţia îndeplinirii de către acesta a anumitor obligaţii, cum ar fi: frecventarea cursurilor şcolare; utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, se poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor de mai sus. Dacă fapta prevăzută de legea penală, care a fost comisă de un copil care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social sau dacă copilul săvârşeşte în continuare fapte penale, poate fi decisă plasarea acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial specializat. La nivelul judeţului Neamţ, în prima jumătate a anului 2013, doar un copil a beneficiat de măsura protecţiei speciale, şi anume de supraveghere specializată.
Statistica poliţiei arată că pentru aceeaşi perioadă au fost 55 de minori până în 14 ani care au comis fapte penale. Cum au fost rezolvate celelalte cazuri nu ştiu, dar voi întreba Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Tot doamna ministru vreau să răspundă şi dacă modul în care DGASPC Neamţ îşi face treaba este în parametrii ceruţi de minister şi de legile în vigoare. De asemenea, fondurile pe care această instituţie le cheltuieşte trebuie justificate, mai ales în astfel de momente, când tocmai cei care trebuie să beneficieze de serviciile direcţiei dovedesc că nici nu sunt luaţi în evidenţă. Dacă în şase luni un singur caz a beneficiat de supraveghere specializată din partea DGASPC Neamţ, înseamnă că pentru celelalte 54 de cazuri identificate de poliţie au existat decizii judecătoreşti, iar aceşti copii au fost plasaţi în centrele de educare sau de detenţie pentru minori. Vom vedea cum va răspunde la această întrebare chiar ministrul justiţiei şi ministrul afacerilor interne.
Cred că trebuie reînfiinţate centrele de educare a minorilor la nivel de judeţe şi, totodată, solicit ca direcţiile de asistenţă socială să colaboreze mai bine cu organele de poliţie în vederea implementării unor programe reale de intervenţie, în scopul corectării acestor comportamente deviante. Nu în ultimul rând, pentru a oferi o şansă de integrare în societate a adolescenţilor cu atitudini antisociale consider că trebuie elaborate strategii care să trateze şi să elimine treptat factorii care determină un grad crescut al delincvenţei juvenile.
Deputat Cătălin DRĂGUŞANU
