Aş dori să vă vorbesc despre un subiect cu puternice implicaţii asupra dezvoltării armonioase a copiilor noştri. O problemă reală de actualitate este reprezentată de existenţa barurilor din apropierea şcolilor, deşi legislaţia interzice funcţionarea lor în perimetrul unităţilor de învăţământ. Mii de baruri din întreaga ţară sunt amplasate lângă instituţiile şcolare şi comercializează minorilor atât alcool, cât şi produse din tutun.
Aşadar, normele prevăzute de HG nr. 128/1994 care statuează că “în incinta şi apropierea unităţilor de învăţământ de toate gradele, a căminelor şi locurilor de cazare pentru elevi şi studenţi, în curţile acestor imobile, precum şi pe trotuarele sau pe aleile de acces în aceste unităţi, se interzice comercializarea ori expunerea spre vânzare a băuturilor alcoolice, a tipăriturilor şi înregistrărilor audio şi video cu conţinut obscen”, dar şi a produselor din tutun sunt practic litera moartă a legii.
La Primăria din Piatra Neamţ, de pildă, de la începutul anului 2013 şi până în prezent nu a fost înregistrată nicio sesizare în legătură cu funcţionarea numeroaselor baruri şi chioşcuri din proximitatea şcolilor. Autorităţile locale ignoră, cu bună ştiinţă, această situaţie, din varii motive. Doresc să subliniez în mod deosebit numai două dintre acestea. În primul rând, asemenea mici societăţi plătesc taxe şi impozite, cu alte cuvinte contribuie la finanţarea bugetelor locale, iar în al doilea rând, desfiinţarea lor ar presupune suprimarea locurilor de muncă şi – implicit – creşterea ratei şomajului.
Din aceste considerente principale, dispoziţiile rămân doar o plăsmuire legislativă sabotată în mod tacit de toţi cei care ar trebui să le pună în aplicare. Însă, acest caracter permisiv al autorităţilor locale neglijează două aspecte care au un puternic impact social negativ: absenteismul şi creşterea ratei violenţei şcolare. Barurile şi puburile aflate în zonele adiacente unităţilor de învăţământ reprezintă refugiul preferat de elevi in timpul orelor de curs.
Studii de specialitate recente relevă faptul ca absenteismul şcolar constituie prima etapa în dezvoltarea unui comportament delictual, având repercusiuni nefavorabile în dezvoltarea psihică şi mentală a minorului. În plus, violenţa în şcoli se amplifică de la un an la altul. De pildă, în anul şcolar 2011-2012, s-au înregistrat la Ministerul Educaţiei Naţionale peste 14.000 cazuri de violenţă. Totuşi, acest număr nu este real, deoarece o multitudine de fapte nu sunt raportate autorităţilor competente. Violenţa are dimensiuni mult mai sporite. Iar printre cauze se numără şi consumul de alcool – achiziţionat sau consumat în apropierea unităţilor de învăţământ.
În cazul absenteismului şi violenţei în şcoli soluţia nu constă în scăderea notei la purtare, care este totuşi o metodă desuetă. Ar fi utile anumite strategii prin care reprezentanţii localurilor din proximitatea şcolilor să fie instruiţi cu privire la interzicerea vânzării de alcool către minori şi, totodată, ar fi necesare noi programe de consiliere a tinerilor predispuşi unui comportament deviant. (Deputat Cătălin DRĂGUŞANU)
