”Nu-mi spune nimic! Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu! Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii înger ca să Mi te dăruieşti, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată! Chiar când eşti laş, fricos, trufaş şi neîncrezător în împlinirea săvârşirii iubirii, a sfinţeniei, chiar când recazi în aceleaşi păcate pe care nu ai vrut să le repeţi… ei bine, chiar şi atunci Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti!
Iubeşte-Mă, aşa cum eşti tu!
În orice loc, moment şi-n orice situaţie te-ai afla, în credincioşie ori în trădare, în râvnă, întristare şi uscăciune, tu să Mă iubeşti aşa cum eşti! Eu vreau să Mă poţi iubi – din puţina şi săraca ta inimă, atât de chinuită! Dacă aştepţi şi-mi ceri să te aştept până vei fi desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată.”
Părintele Arsenie, citând din ”Chemare la Hristos”, Ieromonah Rafail Noica.
