medicamente

Monopolul medicilor de familie în legătură cu eliberarea rețetelor compensate e una dintre suferințele legale căreia nu i se întrevede prea curând un leac. Leacul ar însemna o decizie politică înțeleaptă, necontaminată de interesele și influența unui grup profesional și concretizată într-o legislație de care românul să beneficieze, nu să-l îngroape de viu. Monopolul pomenit a degenerat în manifestări profesionale care nu au legătură cu civilizația și respectul, dar sunt perfect legale. O confirmă dr. Magda Spânoiu, președinte director general la Casa de Asigurări de Sănătate Neamț.

Economia de piață și dezvoltarea generală a societății au permis consacrarea cabinetelor și clinicilor medicale private ca alternativă sau în completarea serviciilor din sistemul public de stat. Bolnavul le caută pentru profesionalism, pentru competență, pentru o speranță limpede de viață și în niciun caz în funcție de relațiile contractuale ale acestora cu casele de sănătate. Așa se naște crima fabricată, asistată și întreținută de stat.

Bolnavii care iau drumul consultațiilor private se împart în două mari categorii. Prima e reprezentată de cei cu bani care nu se uită la costurile medicației. A doua e cea mai cuprinzătoare – începe de la cei cu bani, dar cărora le pasă (plus că vor respect din partea statului în contul contribuțiilor substanțiale vărsate în diverse bugete) și se închide cu cei care abia adună bănuții de-o consultație privată și, într-un final, nu se-aleg cu nimic concret. Indiferent de categorie, pe fond vorbind, bolnavul ar trebui sau să fie un bun cunoscător al legilor, sau să fie corect sfătuit de un medic cinstit de familie. Într-o gamă de situații bine documentate, poți să te duci la un specialist de renume național, venit dintr-un centru universitar la o clinică privată locală, ești consultat, pleci cu o scrisoare medicală și ajungi să te ștergi undeva cu documentul, dacă permite calitatea hârtiei. Asta pentru că pe traseu intervine contractul dintre clinica locală unde prestează medicul musafir și casa de sănătate. Dacă nu pe clinică, merge și unul pe specialități. Iar dacă contract nu este, scrisoarea medicală nu are trecere la medicul de familie care, categoric, cum spune și dr. Magda Spânoiu, nu poate fi tratat ca un transcriptor de rețete. Și adaugă: „Scrisoarea medicală trebuie să fie după un model tipizat, să aibă ștampila unității și să fie trecut numărul de contract cu casa. Altfel, scrisoarea poate fi folosită numai ca o informare a medicului de familie”. Și de-ar fi inimă largă, medicul de familie tot nu se poate lua după un document „neacreditat”. De ce? Așa scrie la lege, subliniază șefa CAS Neamț. Mai mult, când se merge în control, casa verifică aceste documentații și dacă s-a prescris ceva compensat fără scrisoare medicală conformă se lasă cu pedepse.

Blestemata asta de rețetă compensată marchează de intolerabil de multe ori hotarul dintre viață și moarte. Ce variante, ce soluții avem? Răspunde dr. Spânoiu: „Eu nu sunt datoare să dau soluții”. Își dă seama de enormitatea slobozită, motiv de concediere imediată în orice țară normală, și completează dintr-o suflare: „Decât soluția legală”. Soluția legală te trimite exclusiv la unitățile medicale care au contract cu casele de sănătate. Tot legal e să găsești un specialist „acreditat” care să transcrie el și să-și asume scrisoarea din altă parte. Câți fac acest lucru?… Cu totul criminal, de la lege, nu din altă parte, este că dacă mergi în altă localitate, la locul de muncă sub contract cu casa al specialistului căutat, intervine regula teritorialității. Contractul e valabil în județul cu pricina, unde nici nu poți scoate rețetă compensată din motiv că medicul tău de familie nu-i acolo. Același argument al teritorialității te împiedică să beneficiezi de o rețetă compensată în altă parte decât în județul tău.

De la lege și cu citat din dr. Spânoiu vine încă o surpriză, poate maximă: „Nu toate medicamentele au nevoie de scrisoare medicală. Medicul de familie are și el competențele lui. Unele medicamente le poate prescrie. Alea mai moțate au nevoie de scrisoare medicală”. Ce înseamnă „moțate” nu mai trebuie explicat. Și nici că dintr-odată obligatoria scrisoare medicală nu e cu desăvârșire obligatorie, ceea ce deschide front de tocmeală în curtea unui monopol necercetat de nimeni. Crimele tăcute din Sănătate sunt aproape perfecte.

Viorel COSMA

Articolul precedentMișcarea Populară, fundaţia care este şi partidul care va fi
Articolul următorEști beat? Ai întâietate la Urgențe!

1 COMENTARIU

  1. deci totul depinde de medicul de familie, daca are chef iti da medicamente compensate, daca nu, Nu.
    Intrebare: Daca ai scrisoare medicala e valabila pentru reteta din fiecare luna sau trebuie sa mergi lunar si dupa ea, ma refer in cazul cand e o boala cronica cunoscuta de medicul de familie de mai mult timp.

Comments are closed.