Cine se va  învrednici să ajungă la Mănăstirea Sihăstria şi să adaste câteva clipe şi la cimitirul acestui important aşezământ de credinţă ortodoxă îşi va da lesne seama că aproape fiecare mormânt de acolo este o filă din patericul românesc. Dintre cele aproape o sută de morminte, câteva adăpostesc pe cei mai mari duhovnici români din toate timpurile.

Crucea albă, din marmură a Părintelui Cleopa (d. 1998) este cea mai frecventată. Considerat a fi cel mai mare duhovnic român al secolului 20, Părintele Cleopa a trecut la cele veşnice frumos. Se spune că ucenicul a văzut că la amiază Părintele Cleopa nu a mâncat nimic şi nici seara. În schimb, la miezul nopţii, părintele s-a sculat, a cerut ceva de mâncare şi a zis: Cine a mai văzut călugăr să mănînce la miezul nopţii! S-a autodefăimat, dar ucenicul ştia că nu mâncase nimic toată ziua… Atunci când a cerut de mâncare, la miezul nopţii, l-a pus pe ucenic să citească Rugăciunile de Dimineaţă, deşi nu era dimineaţă… Pe urmă părintele s-a pus pe pat. Când a intrat în agonia morţii, ucenicul a venit la căpătâiul său, a intrat chiar în panică, dar părintele nu s-a clintit de la drumul lui, s-a dus lin – Mânca‑v-ar Raiul! Alt mare duhovnic care odihneşte aici este părintele Paise Olaru. Acest eroschimonah (d. 1990) are mormântul alături de cel al Părintelui Cleopa, al cărui duhovnic a fost. De alt­fel, cei doi părinţi au facut o făgăduinţă, ca oriunde ar fi, cel care trece al doilea la Domnul să fie inmormântat la căpătâiul celui dintâi. Părintele Paisie şi Părintele Cleopa erau amândoi într-o comuniune, într-un duh, cum rar se întâmplă. Alt vrednic de pomenit este părintele Ioanichie Bălan (d. 2007), ale cărui scrieri duhovniceşti şi mărturii editate ne sunt de un atât de mare folos, una din acestea fiind chiar Patericul românesc. Părintele Onufrie Frunză (d. 2001) a fost pustnic, dar nu toată viaţa, atunci când s-a început Schitul Poiana lui Ioan s-a retras mai la vale, la stupină. Stătea într-un loc între schit şi mânăstire. Acolo a şi trecut la Domnul. Prin apropiere odihneşte maica Maria, cea care a avut grijă de Părintele Paisie, împreună cu Părintele Gherasim…  Alţi doi duhovnici sunt părinţii Paisie Nichitencu (d. 1970), cel mai mare lucrător al Rugăciunii inimii, şi Dionisie Alexa (d. 2001), cel care a fost aproape orb către sfârşitul vieţii. O altă cruce adăposteşte pe părintele Marcu (d.1999), cel care a făcut multă puşcărie în temniţele comuniste. Mai odihnesc aici întru Domnul pictorul Irineu Protcenco (d. 1953), un ucrainian refugiat în Moldova şi devenit pictorul Mânăstirii Sihăstria, părintele Ambrozie Dogaru (d. 1996), eclesiarhul mânăstirii timp de vreo 10 ani, doi foşti stareţi ai Sihăstriei, Caliope Apetrei (d. 1978), un nepot al lui Ion Creangă, şi Ioil Gheorghiu (d.1986). În spatele stareţilor sunt crucile de lemn ale celor doi fraţi ai Părintelui Cleopa, Vasile (d. 1931) şi Gherasim  (d. 1933), amândoi având viaţă de înaltă duhovnicie, şi cea a părintelui Damian  Petrinca (d. 2003) a fost un monah foarte ascultător care, oriunde a fost trimis să facă ascultare, s-a dus.