Schitul Nifon este cel mai vechi din cele patru schituri ale Mănăstirii Secu. Documentele istorice atestă existenţa sa în munţii Neamţului de pe la 1690, datorită unui pustnic pe nume Nifon.

Distrus în 1821, este refăcut în secolul al XIX-lea de ieroschimonahul Nifon Ionescu, cel dintâi şi adevăratul ctitor al Schitului românesc Prodromu din Athos. După grele încercări, astăzi, schitul se bucură de atenţia, dragostea şi buna îngrijire a patru călugări destoinici, care nu de puţine ori se strâng la rugăciune împreună cu pelerinii veniţi de peste tot din ţară. După incendiul din anul 1999, se impuneau lucrări de reconstrucţie a schitului (alcătuit din biserică, corp de chilii şi alte dependinţe), care au început în anul 2005 şi s-au terminat şase ani mai târziu, sub îndrumarea arhimandritului Vichentie Amariei, stareţul Mănăstirii Secu. Odată cu “reînvierea”, schitului i s-a adăugat şi al doilea hram, “Sfânta Treime”, primul fiind “Buna Vestire”.  Acest lucru a avut loc la 18 septembrie 2011, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a târnosit biserica schitului. Părintele Nifon, cel care a întemeiat schitul în anul 1690, era ieroschimonah, un pustnic, care a adunat ucenici, a construit o bisericuţă din lemn şi câteva chiliuţe. Schitul a fost distrus în anul 1821 şi refăcut în secolul al XIX-lea de ieroschimonahul Nifon Ionescu. Acest vrednic stareţ a început biserica din piatră şi a ridicat-o până la centură. Din cauza vremurilor grele nu a putut finaliza biserica. A plecat în Sfântul Munte Athos, unde a ctitorit Schitul românesc Prodromu. Aceluiaşi ieroschimonah Ionescu îi este atribuită întemeierea Mănăstirii Bucium din Iaşi. Timp de 170 de ani, Schitul Nifon a rămas neterminat. Acum jumătate de secol a trăit aici un preot călugăr, ieromonahul Luca, despre care şi oamenii mărturisesc despre minuni făcute de el, oamenii bolnavi aduşi la el. Era curajos, harnic şi îndrăgit de oameni. Drept mulţumire pentru binele pe care îl făcea, oamenii aduceau cu carele cele mai bune alimente la schit, care erau transportate mai apoi de călugării de la Mănăstirea Secu, care pe vremea aceea era foarte săracă. Singur în această pădure, era într-un pericol constant, fiind la mâna prădătorilor. Se spune că părintele ieşea cu crucea şi spunea: “Dacă eşti de la Dumnezeu să vii, dacă eşti de la diavolul să piei!”.

Astăzi, amintirea a ceea ce a fost odată istoria acestui loc sunt ruinele vechiului Schit Nifon şi un fag bătrân de 200 de ani, crescut chiar în naosul fostei biserici.