0:00

Una din personalităţile literaturii române care s-au născut pe meleagurile nemţene este Otilia Cazimir, poate cea mai iubită poetă a copiilor. Şi acum 50 de ani, dar şi în zilele noastre, versurile ei sunt încă rostite de copii la serbările şcolare, temele predilecte ale poeziilor semnate de ea fiind valabile oricând – anotimpurile de trecere, vieţuitoarele mici, grădina cu flori, bucuriile copilăriei, viaţa patriarhală, dragostea, natura.

Otilia Cazimir (pseudonimul Alexandrei Gavrilescu s-a născut la 12. 02. 1894, în Cotu Vameş  şi a trecut în eternitate la 8. 06. 1967, în Iaşi) într-o familie de învăţători, Ecaterina (n. Petrovici) şi Gheorghe Gavrilescu. Alte pseudonime: Dona Sol, Magda, Ofelia, Alexandra Casian, după numele bunicului, preotul Casian.

Pseudonimul Otilia Cazimir i-a fost ales de Garabet Ibrăileanu şi Mihail Sadoveanu, cu ocazia debutului cu versuri la Viaţa Românească. (1912). Din 1898, se mută la Iaşi, unde va urma toate treptele de şcolarizare, inclusiv Facultatea de Litere şi Filozofie, fără licenţă. Din 1929, este membră a Societăţii Scriitorilor Români. Între 1937 şi 1947, a deţinut funcţia de inspector în Direcţia Generală a Teatrelor, iar din 1946, va colabora permanent cu Editura Cartea Rusă, stilizând traduceri din literaturile rusă şi sovietică.

Debutează cu proză (1919) în Însemnări ieşene şi în volum cu Lumini şi umbre – poezii (1923). A mai scris: literatură pentru copii, memorialistică (Ibrăileanu, Topârceanu, Panait Istrati, Mihai Codreanu), traduceri (Maupassant, Giraudoux), colaborări cu versuri la: Adevărul literar şi artistic, la Spectator (din Cernăuţi). Distinsă cu: Premiul Academiei Române, Premiul Femina-Vie Heureuse (1927), Premiul Naţional pentru Poezie (1937), Premiu SSR (1942).

De-a lungul anilor, diverşi exegeţi ai operei O. C. s-au pronunţat asupra componentelor stilului său din care reţinem şi noi: nota tradiţionalistă în sensul larg al termenului, apartenenţa la literatura moldoveană (nostalgia traiului patriarhal, contemplarea anotimpurilor şi a vieţuitoarelor, profunzimea trăirilor), umorul gentil, feminitatea, cu note distincte, numai ale ei în poezia de dragoste şi poezia pentru copii.

Toată creaţia sa poetică, cu excepţia textelor incluse în volumul de poezii Partidului de ziua lui (1961) – o cedare a Otiliei Cazimir în faţa ideologiei comuniste –, a fost inclusă în manualele şcolare şi reţinute de multe generaţii de elevi, numele poetei fiind reţinut în timp. Şcoala din satul natal al poetei îi poartă numele şi, la iniţiativa cadrelor didactice de aici, s-a constituit, în 2010, Asociaţia Otilia Cazimir. (N.S.)

Articolul precedentConstantin Ghenescu ar fi împlinit 70 de ani
Articolul următorAngajați Prospecţiuni SA agresați la Războieni