“În ultimii 25 de ani, am jucat într-o hipoacuzie aproape totală”
Astăzi, unul din cei mai iubiţi actori de public de la Teatrul Tineretului ar fi împlinit o vârstă rotundă, 70 de ani. Ar fi împlinit, dacă n-ar fi fost acea fatidică zi de 5 septembrie din anul trecut… Constantin Ghenescu s-a născut pe 14 februarie 1944, la Alba Iulia. După absolvirea Liceului “Horia Cloşca şi Crişan” din oraşul natal, urmează cursurile Şcolii Tehnice Sanitare din Bucureşti. Părinţii lui (Ioan şi Ana) ar fi dorit ca el să urmeze medicina militară, dar este găsit la examen cu deficienţe de auz la urechea dreaptă şi, după terminarea şcolii (primul, cu media 9.44), lucrează la Spitalul Fundeni.
În 1965 dă examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, pe care îl absolvă în 1969, ca şef de promoţie, cu nota 10, la clasa Mony Ghelerter – Zoe Anghel Stanca. A jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, timp de 25 de ani, comedie, dramă, tragedie, obţinând câteva premii de interpretare, unul chiar în afară de concurs, la Festivalul de la Costineşti (cu piesa “Jucăria de vorbe”, în regia lui Alexandru Dabija). Obţine Premiul naţional pentru recitalul propriu “Lucian Blaga şi folclorul transilvănean”. Ultimul rol pe care l-a interpretat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ a fost Cetăţeanul K din piesa “Procesul”, după romanul omonim al lui Kafka, rol care i-a adus Premiul Primăriei pentru cel mai bun actor al anului. A pregătit numeroşi elevi pentru examen la institutul de teatru, având satisfacţia că în fiecare an câţiva dintre cei care păşeau în acest institut erau elevii lui. Susţine un concurs şi obţine un post de rector pentru trei ani, în această perioadă colaborând în Bucureşti cu regizorul Dragoş Galgociu la două spectacole, “Troilus şi Cresida” şi “Cercul”. În perioada cât a fost profesor la IATC a intrepretat roluri în filmele de licenţă de la clasa Regie film – “Schimbarea la faţă (regia Gică Preda), “Fără pantofi în Cer” (regia C. Dumitru), “America, sosim?” (regia Andrei Gruzsniczki).
“De spaimă, m-am retras”
“Văzându-mă regizorul Alexandru Darie în spectacolele lui Galgoţiu, m-a invitat în distribuţia spectacolului Iulius Cezar, a cărui premieră s-a jucat la Tokio – notează Constantin Ghenescu într-o autobiografie – Am părăsit institutul de teatru şi m-am angajat la Teatrul Bulandra, unde am activat până în 2007, an în care a trebuit să mă retrag din motive de sănătate. Am mai lucrat şi la Facultatea Hyperion, la catedra de actorie, alături de Eusebiu Ştefănescu. La Teatrul Bulandra am jucat roluri de mică întindere, minunate, într-o atmosferă unică, de profesionalism şi o extraordinară înţelegere umană. Dar procesul de otoscleroză de la urechea stângă a avansat în anii de Bucureşti şi au început tulburări de echilibru pe care nu le puteam controla. De spaimă că oricând mi se poate întâmpla un dezechilibru într-un spectacol de lungă durată (ceea ce mi s-a şi întâmplat de două ori), m-am retras. Lucrez cu proteză la urechea stângă, iar drepta e nulă. Cu toate astea, mă descurc bine în roluri mici, şi pe scenă şi în faţa camerei. Am debutat cu mulţi ani în urmă în Ţapinarii, regia Ion Cărmăzan, după care au urmat multe colaborări cu regizori ca Opriţescu, Vaeni, Lucian Pintilie (în două filme), Cristian Mungiu, Mircea Danieliuc, Stere Gulea. Am apărut şi în câteva seriale TV: Hacker, regia Alexandra Gulea şi St. Gulea, Doamna Dracula (primul episod), regia C. Dicu, Adio, Europa!. Toate cele de mai sus au fost realizate în ultimii 25 de ani, într-o hipoacuzie aproape totală”.
Filmografie
Constantin Ghenescu a jucat în mai multe filme între care ”Şi caii sunt verzi pe pereţi” (2012), “Undeva la Palilula” (2012), “Cealaltă Irina” (2009), “Weekend cu mama” (2009), “Cronica unei morţi amânate” (2008), “Legiunea străină” (2008), “Margo” (2006), “Marilena de la P7” (2006), “Ryna” (2005), “Hacker” (2004), “Niki Ardelean, colonel în rezervă” (2003), “Entre chiens et loups” (2002), “Garcea şi oltenii” (2002), “Occident” (2002), “Corul Pompierilor” (2000), “Trenul vieţii – Train de vie” (1998), “Stare de fapt” (1996) şi “Schimbarea la faţă” (1995).
Nicolae SAVA
