0:00

Castelul Corvinilor, palat desprins din basme, ZCH NEWS - sursa ta de informații

Castelul Corvinilor din Hunedoara este menţionat între construcţiile de gen din lume, care par a fi desprinse din basme, într-un clasament alcătuit de site-ul american huffingtonpost.com. Imaginea dedicată castelului surprinde această cetate împreună cu impresionantul pod de acces în edificiu. Între palatele de basm, se numără şi castelul Leslie din Glaslough (Irlanda), castelele Neuschwanstein şi Hohenschwangau din Germania, castelul din Sussex (Marea Britanie), castelul Eltz din Germania şi castelul Lichtenstein din Baden-Württemberg. Unicitatea Castelului de la Hunedoara constă în gradul înalt de reprezentativitate pentru arhitectura militară din sud-estul Europei secolului XV. Palatul Mare este o construcţie de inspiraţie franceză, unică în spaţiul dominat de regatul maghiar în acea perioadă, ilustrând măreţia unei mari familii, cea a Hunedoreştilor, capabilă să împrumute modele arhitecturale dintr-un spaţiu, care găzduieşte una dintre cele mai strălucite civilizaţii medievale: Franţa. Iancu de Hunedoara a întreprins lucrări de mare anvergură în două etape, între anii 1441-1456, iniţial mărind dimensiunile fortificaţiei militare şi apoi transformând-o într-un castel somptuos prin lucrări unde predomină stilul gotic. Matei Corvin a continuat după anul 1458 lucrările, insistând mai ales pe aspectul de înfrumuseţare a construcţiei existente, astfel pătrunzând influenţe renascentiste. Ultima etapă de construcţie a avut loc între anii 1618-1624, când principele Transilvaniei Gabriel Bethlen a realizat turnul nou al porţii şi palatul baroc de pe latura de est – actualmente cu faţadă neogotică. În anul 1724 castelul intră în proprietatea tezaurizatului habsburgic, situaţie care se menţine până în 1880. Noua destinaţie, după anul 1724, produce monumentului daune însemnate, printre care şi două incendii, după care este abandonat până în 1868, când începe restaurarea, care datează până în 1914. Castelul a suportat o nouă etapă de restaurare între anii 1956-1968. După 1997 a început proiectul de punere în valoare a monumentului. (Mediafax)

Articolul precedentSCUMPIREA APEI SUPĂRĂ PE TOATĂ LUMEA
Articolul următorFoști , da` mulți !