Ieri s-au împlinit 160 de ani de la naşterea celui mai important dramaturg român, I. L. Caragiale. Cum judeţul nostru a avut dintotdeauna privilegiul de a fi gazdă pentru foarte multe personalităţi româneşti din toate domeniile, Caragiale nu putea lipsi de pe listă. Ilustrul scriitor a trecut şi pe la Neamţ, iar cel care a consemnat acest lucru  într-o carte, chiar cu acest titlu, “Caragiale la Neamţ” este poetul Ion Cârnu, scriitor trecut în lumea veşniciei acum câţiva ani.

Caragiale a fost revizor şcolar pentru judeţele Baia şi Neamţ (cu reşedinţă la Piatra Neamţ) în perioada 1 octombrie 1881 – 28 februarie 1882). În carte sunt prezentate mărturii despre vacanţe şi vizite ale lui Caragiale în judeţul nostru făcute chiar şi după ce acesta nu a mai fost revizor şcolar. Astfel, ultima vacanţă petrecută de celebrul drmaturg în Neamţ a avut loc în aprilie-mai 1908, când acesta ţine o conferinţă “Despre felurite lucruri” la Piatra Neamţ, fondurile strânse fiind folosite de edili pentru construirea unei băi comunale. Mai mult, Caragiale a participat în calitate de spectator la prezentarea unei piese de teatru semnată de un autor local, institutoarea Zulnia Isăcescu. Piesa se intitula “Satul şi învăţătorul”. Mergând pe firul evenimentelor, autorul cărţii presupune că cel puţin două din scrierile lui Caragiale – cele mai cunoscute de altfel, piesa “O scrisoare pierdută” şi nuvela “O făclie de Paşte” – ar fi scrise la Neamţ, cu personaje din acest judeţ. Aşadar, Caţavencu, Farfuridi şi ceilalţi ar fi nemţeni… În demonstraţia sa, autorul pleacă de la faptul că realităţi istorice şi personaje din acea perioadă politică de la Piatra Neamţ se regăsesc în celebra piesă. Iată pe ce se bazează Ion Cârnu când susţine şi aserţiunea că nuvela “O făclie de Paşte” ar avea eroi nemţeni: “În drumul lui la Iaşi, Caragiale a trecut prin localităţile Turtureşti, Girov, Şerbeşti, Cârligi, Valea Popii, Mastacăn, Borniş, Hlăpeşti, Chilia, Arămoaia, Hanul Ancuţei. De-a lungul traseului existau hanuri de poştă unde se schimbau caii. Unul dintre acestea era la Borniş, fiind proprietatea unor evrei şi era înconjurat de stejari seculari, dintre care unul a rezistat până azi, fiind declarat monument al naturii. Într-un han precum acesta s-au petrecut întâmplări cum este aceea folosită ca subiect în nuvela “O făclie de Paşte”, putând fi auzită la vreme de popas când, cu siguranţă, hangiul de aici i-a servit lui Nenea Iancu o ulcică plină cu vin. De altfel, numele de familie Leiba este foarte frecvent şi azi. Şcoala din Dragomireşti, una din cele mai vechi din judeţ, a fost înfiinţată ca urmare a Legii Instrucţiunii Publice, aplicată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, şi funcţiona chiar în clădirea hanului. Configuraţia locului corespunde cu descrierea din nuvelă: relieful, satul, primăria, biserica, încât, reluând lectura nuvelei la faţa locului, ai impresia că unele repere se derulează aievea, printr-un obiectiv transfocator”.

Articolul precedentLa invitaţia actorului Vasile Muraru: Pictorii nemţeni vor expune la Bucureşti
Articolul următor„Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi”

2 COMENTARII

  1. E bine să cunoască cei de astăzi cât mai multe lucruri despre personalităţile care au trecut pe aceste locuri şi să afle legendele care circulă despre ei. Cât despre afirmaţii referitoare la apartenenţa unor personaje literare… Să nu uităm că acelaşi lucru îl susţin şi cei de la Râmnicu-Vâlcea, în legătură cu personajle din piesa “O scrisoare pierdută”. Să nu mai vorbim.despre “plopii fără soţ”. ..
    PS. I. L. Caragiale s-a născut în anul 1852! CT

Comments are closed.