În vara anului 1967, pe când lucram la Primăria Piatra Neamț, am fost chemat la conducerea primăriei de edilul de atunci, Nicolae Batin. Acesta mi-a prezentat unele aspecte negative din activitatea Întreprinderii de Locuințe şi Localuri, unitate care se ocupa de administrarea şi repararea fondului locativ care, pe acea vreme, era în proporție de 100% proprietate de stat.
În acest sens, se impunea o verificare a modului cum sunt gestionate materialele de construcții. Am telefonat directorului de atunci Mihai Cărăuşu stabilind o întâlnire la depozitul amplasat pe strada Castanilor. Intrând în incinta depozitului, în partea stângă era un nuc, iar în jurul acestuia bălăriile erau mai mari decât înălțimea mea. Pe un ton calm i-am atras atenția directorului asupra acestui aspect inestetic. Mihai Cărăuşu mi-a comunicat că a primit ordin de la partid să nu taie bălăriile, după care însoțit de acesta m-am apropiat de nuc.
Spre surprinderea mea lângă nuc se afla în poziție orizontală statuia lui Mihail Kogălniceanu, cu o şufă de fier beton legată de gât, aşa cum a fost coborâtă de pe soclul amplasat în zona centală, la capătul grădinii publice, cam pe unde este astăzi magazinul Altex. Constatând această situație, în condițiile în care organele de partid interziceau amplasarea statuii într-un alt loc, am telefonat fostului meu vecin din copilărie, prof. Iulian Antonescu, care era directorul Muzeului Regional Bacău.
Acesta a venit la Piatra Neamț, a văzut despre ce este vorba şi apoi a mers la Bucureşti la Consiliul Culturii, întrucât amplasarea de busturi şi statui în orice localitate se făcea numai cu aprobarea secției culturale a PCR. La insistențele prof. Iulian Antonescu s-a aprobat amplasarea statuii lui Kogălniceanu în centrul oraşului. Deoarece sediul Primăriei Piatra Neamț era în clădirea unde astăzi funcționează Muzeul de Istorie s-a propus aşezarea statuii în parcul din fața primăriei unde se află şi în ziua de astăzi. (ing. Traian DÂRŢU)
Prima dată statuia a fost amplasată în parcul din centrul oraşului. Dacă nu credeţi, vă dau poze. În faţa Muzeului de Istorie, ascunsă printre copaci a fost amplasată după dezvelirea Statuii lui Ştefan cel Mare c are acum stă tot ascunsă printre copaci.Statuia lui Ion Creangă în loc să stea în faţa unei şcoli se află într-o margine de drum la ieşirea pe scările de serviciu a Casei de Cultură. Şi Bustul Lui Eminescu este amplasat tot lăturalnic. Din păcate, Poetu Naţional se „bucură” de o statuie provincială.