* aproximativ 150 de pacienți într-o zi, doi medici pe tură și o luptă continuă cu timpul, cu procedurile și cu mentalitățile
La Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Neamț nu este timp de povești, de discuții prelungite sau de program lejer. Totul se petrece cu rapiditate, cu precizie și cu mult efort. Din scaunul unde se află bolnavul, lucrurile se văd diferit. Așteptarea capătă o altă definiție, iar comunicarea se vede mai importantă ca niciodată. Adevărul pacientului versus adevărul personalului de la Urgențe se întâlnesc în același loc. Rezultatele pot fi diferite.
Am încercat să aflăm care este traseul unui pacient din momentul în care ajunge la UPU până în momentul în care ajunge acasă. De ce unii pacienți așteaptă mai mult și de ce alții așteaptă mai puțin. Doctorul Cristian Păsălău, șeful UPU al SJ Neamț, ne-a explicat că, aici, regula «primul venit, primul servit» nu este valabilă.
„Triajul pacienților se face după indicații precise. Nu este nimic la voia întâmplării. De la modul în care este consultat pacientul, de la momentul în care i se întocmește fișa până când acesta părăsește UPU. Așteptarea apare și este inevitabilă, iar ea este cauzată de mai mulți factori. Odată de aglomerație. Sunt zile când ajung la noi și 190 de pacienți în 24 de ore. În orice context cazurile grave au prioritate. Un alt motiv poate fi resursa umană, numărul de angajați care trebuie să facă față solicitărilor numeroase. Dacă pacientul necesită consult de specialitate, este nevoie de disponibilitatea medicului de pe secție. Uneori aceștia sunt în operații sau tratează deja alte cazuri mai grave. O altă motivație poate fi aglomerarea inutilă a UPU de către neasigurați și/sau de acei pacienți care ar putea să treacă mai întâi pe la medicul de familie. Unii dintre ei nici măcar nu știu că există Centre de Permanență”, a declarat dr. Păsălău.
Nu ne-a ascuns faptul că există persoane care reclamă faptul că nu se vede o bună comunicare între doctor și pacient, dar ne-a explicat că la UPU relația dintre doctor și pacient capătă alte valențe. Lupta medicului cu timpul și cu resursa psihică ce trebuie conservată cu grijă nu este una deloc ușoară pentru cei care lucrează aici. Ceea ce se erodează cel mai ușor este răbdarea.
„Uneori suntem acuzați că nu avem răbdare. Sunt medici care s-au schimbat de când lucrează aici. Din cauza cazurilor numeroase, din cauza unor pacienți sau aparținători care au impresia că sunt în cabinetul medicului de familie sau internați pe secție. Au percepția că medicul trebuie să fie la dispozița lor oricum, oricând și oricât fără să se gândească la cei care sunt lângă ei și așteaptă să fie tratați. Uneori, pacienții sunt mai înțelegători decât aparținătorii. E o luptă cu timpul, cu diferite mentalități și cu răbdarea”, a adăugat dr. Păsălău.
Medicul de aici ne-a mai explicat că se întâmplă ca în unele perioade ale anului medicii să acopere și câte 2 norme de lucru, iar la 150 de ore de muncă. Răbdarea devine un bun necesar.
„Nu se reflectă în actul medical, dar în comunicarea cu pacientul nu-ți permiți să-ți aloci un timp prea mare. Trebuie să fii succint și să mulțumești în același timp prin atitudine. Depinde de fiecare om în parte. Am pus și foi pe pereți care informează pacientul. Am pus și materiale video prin care explicăm că nu numai în Neamț și în țara noastră apare această așteptare. Există peste tot. Numai că, acolo, populația are mai multe cunoștințe, este educată mai mult în acest sens”, a conchis dr. Păsălău.
În furnicarul de la UPU nu este niciodată liniște, iar atenția distributivă este calitatea fiecărui om care lucrează în această echipă. Orice rabat poate da naștere la tragedii, de aceea prioritatea medicilor rămâne în continuare lupta cu timpul și cu salvarea vieților.
Marian TEODOROF
