Primul său biograf, Petru Comarnescu avea cuvinte exacte asupra valorii operei lui Lascăr Vorel. Iată câteva asemenea aprecieri:
„Prin desenatorul Vorel începe să se exprime acum un mare pictor, precum prin constructivismul şi cubismul volumelor şi al compoziţiei îşi fac loc caracteristice expresii umane – un expresionism cu adâncă psihologie. În unele guaşe, satira se referă nu numai la distracţiile frivole ale lumii la modă (cartofori, petrecăreţi, galanţi, păsări de naopte etc.) ci depăşeşte aceste aspecte cotidiene, spre a deplânge însăşi condiţia umană a acestor categorii sociale.” (op.cit., p.37)
„În Cancanierii (Agenţia Havas) sau în Cartoforii, el descoperă sau inventează o serie de expresii şi configuraţii rar întâlnite în portretistica mondială şi ce felurit sunt construite personajele sau corelate compoziţional. Mai sunt acestea caricaturi, sau, mai curând, adânci dezvăluiri, demascări psihologice? Mai sunt satire cotidiene, se mai poate vorbi de un comic de situaţii, sau, mai curând, de un înalt umor cu implicaţii sociale şi existenţiale?” (idem, p.37)
„Dacă acrobaţii, ca şi dansatoarea pe sârmă au structură geometrizată, planuri compoziţionale rotunjite, acestea ajută mişcării şi însăşi configuraţiei figurilor, carnaţiei şi musculaturii, devenind mase şi accente modelatoare. În felul acesta, asistăm la o ingenioasă folosire a constructivismului şi cubismului, o ducere mai departe a geometriei, dar nu prin desubstanţializare şi mecanizare ca la Léger şi alţii, ci, dimpotrivă, pentru o mai subtilă concretizare, pentru a ajuta fluidităţii picturale a grisaille-ulor.” (idem, p.38)
Lucian STROCHI
