0:00

Însemnările, mărturiile, precizările şi informaţiile despre biografia şi bibliografia prozatoarei şi jurnalistei Irina Lecca (n. 7 ianuarie 1881, Piatra‑Neamţ – m. 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec) sunt deosebit de interesante întrucât contribuie la reconstituirea unui profil de narator de la începutul secolului al XX-lea. Literatura sa epistolară, aşa de puţin cunoscută, se constituie într-o minuţioasă şi convingătoare confesiune despre începuturile ei literare şi culturale, despre preocupările intelectuale ale unor oameni din ţinutul Neamţului, precum şi despre relaţiile pe care aceştia le aveau cu scriitori şi oameni politici din Iaşi şi Bucureşti. Un segment extrem de valoros al paraliteraturii sale îl constituie, desigur, cele 80 de epistole pe care le-a trimis profesorului, istoricului şi cărturarului Nicolae Iorga.

În aceste misive Irina Lecca ni se înfăţişează ca o veritabilă intelectuală, înzestrată cu mari deschideri spre ceea ce înseamnă şcoală, grădiniţe de copii, cămine culturale, asociaţii istorico-culturale, carte, bibliotecă, presă literară şi nonliterară, precum şi pentru geografia literară, istorică şi culturală a ţinutului Neamţ. Cele două epistole trimise lui Nicolae Iorga, necunoscute până acum, se referă la intenţia Irinei Lecca de a publica romanul Dreptul vieţii (1) în Tipografia „Neamul Românesc“ de la Vălenii de Munte la sugestia prozatorilor Alexandru Hodoş (1863–1929) şi a soţiei sale Constanţa Hodoş (1860–1934). După un anume timp, constatând că N. Iorga nu‑i răspunde, Irina Lecca îşi publică romanul la o altă tipografie, însă marele istoric şi critic literar recenzează (2) cartea în termeni elocvenţi şi, totodată, elogioşi, relevând talentul şi capacitatea de a evoca oameni, fapte şi întâmplări.

Tarcău, 6 august 1908 / Jud[eţul] Neamţ / Mult stimate domnule Iorga,

La începutul acestei veri am avut la mine pe d[om]nul şi d[oam]na A[lexandru] Hodoş, cărora am citit fragmente dintr-o scriere a mea. Spre marea mea bucurie i-au găsit toate calităţile unui bun şi sănătos roman social şi m-au convins să-l public. Peste două săptămâni plec la Bucureşti şi aş vrea să fiu hotărâtă, mai întâi, asupra tipăririi. Aş dori mult să-l pot da la Tipografia „Neamului Românesc“. În ce condiţii s-ar imprima? Îmi spuneau că ar fi mai în folosul meu, material, să plătesc eu tiparul. Dară mă încurcă desfacerea. Aş fi mai bucuroasă să capăt, deocamdată, un număr de volume şi o bună reputaţie literară, fiind întâia mea încercare de operă literară. Cum mă sfătuiţi? Aştept cu toată încrederea părerea d[umnea]voastră, mulţumindu-vă mai înainte. Primiţi, vă rog, stimate domnule Iorga, sentimentele mele distinse. Irina Gh. Lecca

Tarcău, 19 aug[ust] [1]908 / Mult stimate domnule Iorga,
În aşteptarea ultimului d[umnea]voastră răspuns, relativ la tipărirea volumului, am amânat zi cu zi plecarea mea la Bucureşti. Rog, fiţi bun, a-mi da şi lămuririle celea până sâmbătă, Primiţi, vă rog, salutările mele, Irina G. Lecca
[Domnului N. Iorga, Directorul „Neamului Românesc“, Vălenii de Munte – Prahova].

NOTE

* Originalele celor două epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Corespondenţă primită de N. Iorga. Volumul 113, f. 112r–v şi f. 120r–v.
(1) Irina G. Lecca – Dreptul vieţii. Roman. Bucureşti, [Tipografia „Universala“ Iancu Ionescu,] 1908, 211 pagini.
(2) N. Iorga – Un roman nou în Neamul românesc literar, 1, nr. 2, 1 februarie 1909, p. 106–107.

Nicolae SCURTU

Articolul precedentCELE MAI FRUMOASE POEZII ROMÂNEŞTI
Articolul următorArtă plastică / LASCĂR VOREL – ARTISTUL (IV)