Nemţenii au fost creştini, ca în fiecare an, de Moşii de iarnă şi au dat de pomană cunoscuţilor şi necunoscuţilor, de sufletul celor plecaţi în lumea de dincolo. Dacă mâncarea a plecat spre casele nevoiaşilor la pachet, băutura s-a servit pe loc, la poarta cimitirului sau la mormântul răposatului, din pahare de unică folosinţă, golite în viteză. După aşa un maraton, mulţi dintre cei înscrişi în cursa cu obstacole (streşinică şi ţuică de casă) şi-au amintit de tot felul de duşmănii mocnite sau le-a sărit ţandăra spontan, pe motiv că Gică nu vrea să ajute la cărat sacoşele de rafie cu pomană, dar la masă „ştie să vină”. De la nemulţumirile, fireşti şi întemeiate de altfel, până la schimbarea traseului spre urgenţa spitalului, calea e de câţiva pumni, daţi cu iubire faţă de aproape, direct în cap. Pe de altă parte, n-au lipsit din peisaj nici certurile conjugale, pornite tot de la prea multe „grade”.
Aşa se face că, spre deosebire de vineri – când au fost 77 de apeluri la 112, sâmbătă numărul solicitărilor a ajuns la 134 – 58 în oraşe şi 76 în mediul rural. Cele mai multe pentru scandaluri, fie în familie, fie la poarta cimitirului, fie la cârciumi – unde se impun cercetări minuţioase la „locul faptei” pentru a se stabili clar care este doar băut şi care are dubla calitate de băut şi bătut. Cert este că media zilnică a apelurilor la telefonul de urgenţă este undeva sub 80, dar evenimentele speciale din viaţa religioasă a poporului nu trebuie marcate doar în calendarul creştin ortodox, ci şi în registrele de evenimente de la poliţie şi în evidenţa urgenţelor de la spital. (C. MIRCEA)
