La 29 noiembrie 1875 se năşte la Piatra Neamţ, Ioan Popa-Burcă, unul din cei mai importanţi geografi români (d. 25. 05. 1937, Bucureşti). Face cursurile elementare la Şcoala Primară de Băieţi nr. 2 din Mărăţei, apoi cele secundare la Liceul Naţional din Iaşi (1885-1893). Licenţiat în ştiinţele naturale, la Universitatea Bucureşti (1896). Cu data de 1 septembrie 1897 este numit profesor titular la Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, unde va funcţiona până la sfârşitul vieţii. Concomitent, este şi asistent la Institutul de Fiziologie al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti (1904-1905) şi la Muzeul de Istorie Naturală (1905-1924). “Cărturar cu rar simţ estetic şi moral al valorilor omeneşti, un sceptic preţuitor al scrisului de acuma, un tezaur de cunoştinţe cu privire la lume şi locuri” – era caracterizat în ziarul “Curirerul” la moartea sa. Aşa se şi explică simpatia pe care i-au purtat-o mari personalităţi ale timpului precum Ion Bogdan-Duică, I. Roman, Ştefan Zeletin, I. Zamfirescu, Petre Haneş, Paul Papadopol, mulţi profesori universitari, înalţi demnitari şi diplomaţi români. A lăsat învăţământului câteva manuale didactice importante: „Atlasul geografic pentru şcolile secundare”; „România şi ţările locuite de români”; „România (1866-1906)”; „Harta agronomică a României” (la cererea Ministerului Agriculturii). Este autor al hărţilor murale ale continentelor şi ale României Mari. A fost distins cu numeroase ordine şi medalii, pentru merite ştiinţifice şi în învăţământ – Medalia Jubiliară Carol I (1906); Medalia Bene Merenti, clasa a II-a, pentru merite în Învăţământ (19o6); aceeaşi medalie: pentru merite ştiinţifice (19o9); Ordonul Steaua României în grad de Cavaler; Medalia Avântul Ţării; Ordinul Coroana României în grad de Ofiţer. Este înmormântat la Piatra-Neamţ. În apropierea bisericii se află o modestă cruce de piatră, de mici dimensiuni, unică în felul ei, pe care este încrustat numele său. (N. SAVA)
