Ţesătura, Ceahlăul, ACMERIC, Petrodava, Unic (I)
Totul a început odată cu înfiinţarea Şcolii Sportive de elevi la Piatra Neamţ (noiembrie 1957), unitate de învăţământ specială a Ministerului Invăţământului, de îmbinare a sportului cu învăţătura; depistarea, formarea şi promovarea viitorilor sportivi de performanţă la diferite discipline sportive. Arondată să funcţioneze în cadrul Liceului Petru Rareş, prim director-ctitor, profesoara Maria Călugăriţa-Săvinescu, Şcoala Sportivă de elevi Piatra Neamţ a constituit începutul unei noi evoluţii a sportului pietrean-drumul spre înalta performanţă sportivă. Un deceniu (1958-1968) de intensă efervescenţă sportivă care s-a revărsat la toate nivelurile (eşaloanele) sportive ale oraşului Piatra Neamţ, dinamizându-le, stimulându-le şi dându-le încredere şi speranţă că se poate mai mult în sportul pietrean, deşi numărul locuitorilor nu trecea de 33.000. Cadrele didactice ale Şcolii Sportive (director, prof. Constantin Săvinescu), s-au străduit şi au reuşit ca, împreună cu elevii, cu absolvenţii, cu părinţii, ajutaţi de unele personalităţi din oraş, de conducerile unor unităţi economice, să pună bazele unei puternice echipe de jocuri sportive, care astăzi să reprezinte cu demnitate şi prestanţă, la vârful ierarhiei sportive naţionale şi internaţionale, municipiul Piatra Neamţ. Şi nu numai atât. Pe parcursul anilor li s-a asigurat împrospătarea lor cu tinere şi tineri talentaţi şi la nevoie cu profesori-antrenori de mare valoare, asigurând acestor echipe continuitate ani de-a rândul.
Începutul l-a făcut voleiul fete
Sub conducerea profesoarei Maria Săvinescu, pe fondul unei afirmări spectaculoase în competiţiile de nivel naţional, elevele au adunat în vitrina municipiului, titluri de campioane naţionale, vicecampioane, medalii şi trofee, contribuind la creşterea prestigiului oraşului pe plan naţional. Privirile aţintite spre această urbe formată din 33.000 de locuitori, o necunoscută în sportul românesc, au determinat ziarişti de renume, personalităţi ale vieţii sportive, ale învăţământului universitar de educaţie fizică, ale cercetării ştiinţifice, să vină, să constate, să cerceteze ce se întâmplă în sportul pietrean. Sfârşitul deceniului (1968) găseşte oraşul Piatra Neamţ, ca unul dintre principalele centre metodico-ştiinţifice ale educaţiei fizice şi sportului. O şcoală originală de selecţie, formare şi pregătire pentru competiţii a tinerilor, la volei, handbal, baschet, schi, gimnastică artistică şi atletism, mulţi dintre sportivi fiind selecţionaţi în loturile naţionale de juniori şi tineret. S-au format trei generatii de voleibaliste: unele au plecat la studii universitare pentru a-şi face o profesie, altele s-au transferat la alte cluburi, dar au şi rămas o parte în localitate, să creeze eşalonul senioarelor, continuându-şi activitatea voleibalistică. Din iniţiativa profesoarei Maria Săvinescu, care le-a format ca voleibaliste, a mobilizat un nucleu care să se constituie într-o echipă de senioare, urmărind să reprezinte municipiul în sistemul competiţional naţional. Singură, nu ar fi putut realiza această îndrăzneaţă iniţiativă. Cu sprijinul unor personalităţi locale: ing. Dumitru Boariu, care îşi asumă dificila răspundere de a patrona acest nucleu pe lângă Fabrica de tricotaje ”8 Martie”, ajutat de locotenenţii săi: Titi Gramatovici, Valentin Zucek, sprijiniţi de doctorul Costache Andone, doctorul Stelian Popescu, profesorul Nicolae Teodorescu, inginerul Vais Marcel, inginerul Marinescu Constantin se pun bazele echipei de volei senioare “Ţesătura”.
Echipa a purtat 5 denumiri
Echipa a purtat mai multe denumiri după cum a fost arondată pentru susţinerea organizatorică şi materială: Ţesătura (Fabrica 8 Martie) 1964-1969; Ceahlăul (CS Ceahlăul) 1969-1986; ACMRIC (unitate de construcţii) 1986-1989; Petrodava (complex comercial) 1989-1993; Unic (complex comercial) 1993-2014. În ultimii 25 de ani (1989-2014), echipa transformată în Volei Club Unic a fost condusă şi finanţaţă de economistul Vasile Ouatu. În noua formulă de organizare şi conducere, în calitate de antrenoare s-a apelat la eterna soluţie miraculoasă, profesoara Maria Săvinescu, pentru dânsa, pentru a doua oară “un nou început”. Secondată de profesorul Ion Crăciun, începe migăloasa muncă de revitalizare a voleiului divizionar. Trei sezoane competiţionale (1989/1990; 1990/1991 şi 1991/1992) a durat această reconstrucţie a echipei, la care s-au implicat cu dăruire economistul Vasile Ouatu (odată cu echipa a crescut şi dânsul ca manager sportiv), dar şi economistul Constantin Dumitrache. Această creştere valorică s-a reflectat şi în clasamentul celor trei sezoane, respectiv locurile 10, 7 şi 3. După încă un sezon (1992-1993), echipa promovează în primul eşalon al voleiului românesc – după o absenţă de 15 ani – pe banca tehnică aflându-se profesorii Dan Gavril şi Ion Crăciun, antrenorul Berthold Văsuică şi mai târziu profesoara Mihaela Voivod. Parteneriatul cu noua unitate de profil – Liceul cu Program Sportiv-CSS – a contribuit la consolidarea an de an a echipei, devenind una dintre cele mai puternice şi apreciate din ţară.
Capitala voleiului românesc
Drumul parcurs ulterior a fost deosebit: în anul 2002, campioană naţională, în anul 2003, vicecampioană şi câştigătoare a Cupei României şi în anul 2010, câştigătoare a Cupei Balcanice. Alăturând şi drumul parcurs de voleiul masculin, oraşul Piatra Neamţ devine o forţă care poate depăşi epitetul de “centru” (1968), primind în anul 2012 atributul:” Municipiul Piatra Neamţ – capitala voleiului românesc”. (va urma)
Prof. Constantin SĂVINESCU
