Mărturisesc că, sedus de prezenţa în guvern a proaspetei ocupante a fotoliului de Ministru al Finanţelor, tehnocrat supraşcolit şi capabilă să privească viitorul fără inhibiţii, aşteptam, ca Stan Păţitul, prima decizie care să-mi alimenteze speranţa în mai bine, de pe poziţia unei persoane providenţiale, mută şi surdă la orice încercare de manipulare.
Nu mică mi-a fost mirarea când, foarte curând, am realizat că şi personajul amintit se înscrie cu nonşalanţă şi seninătate pe drumul trasat de înaintaşi, declarându-se adepta unui sistem falimentar : „Cota unică de impozitare se va menţine anul acesta cu siguranţă …”.
Ei, şi-a spus nespecialistul din mine, asta e, dacă e politică de stat, cu perspective şi planuri trasate pe termen lung, vor fi având diriguitorii şi specialiştii noştri socotelile lor ; nu trebuie să dea seamă oricărui terchea-berchea cum vor face ca să ne scoată la lumină. Numai că distinsa specialistă în colectarea şi mânuirea banului public, a simţit – nimic mai firesc – să justifice sistemul adoptat de politica noastră fiscală şi emitea prima (probabil nu şi ultima) perlă pentru noi, prostimea: „… tocmai pentru că este o impozitare simplă şi are un efect benefic asupra mediului de afaceri … „
Auziţi şi vă cruciţi oameni buni, în era informatică, când o simplă apăsare de tastă rezolvă operaţiile cele mai complicate şi mai diferenţiate pe categorii şi parametri, noi menţinem un sistem falimentar doar pentru simplitatea lui!
Cât despre beneficiul pentru mediul de afaceri… să vedem ce ne spun documentele…
Cota unică de impozitare a fost elaborată (unde în altă parte?) în America, încă din anul 1981, în timpul lui papa Reagan. Argumentele aduse de autori o făceau atrăgătoare şi cu mari avantaje dar, atenţie!, pentru economiile în curs de dezvoltare.
Documentele originale (trecerea lor prin mai multe interpretări şi condeie perverteşte şi denaturează adevărurile iniţiale) nu demonstrează virtuţi speciale, în afară de simplificarea calculului, pentru orice nivel şi domeniu, argumentul forte al distinsului nostru ministru. Poate că pentru ’81 era o chestiune discutabilă, în nici un caz pentru era informaticii. În schimb, aceeaşi documentaţie reflectă şi racila majoră a sistemului şi motivul pentru care se făcea atâta propagandă : favorizarea celor bogaţi. Veşnica poveste, statornicită încă din Biblie : cui are i se va mai da ….
În fine, avantajos ori nu, America a produs sistemul, l-a validat şi recomandat altora dar, reţineţi şi nu vă miraţi!, SUA nu l-a aplicat-o niciodată. În nici un stat. A rămas marfă de export pentru naivi şi prostănaci. Dispuşi să bată cuiul alături de floare.
Uniunea Europeană, din care, dragă Doamne, facem parte, încă în formare şi dominată de o mare varietate de potenţiale economice, de instabilitate politică dar, mai ales, de corupţie, care ajunge în unele state la cote alarmante, a socotit (prin organismele sale financiare) că a prins pe Dumnezeu de picior, a importat modalitatea, a recomandat-o, fluturând-o ca pe instrumentul cel mai important de respectare a egalităţii şi de combatere a economiei subterane şi a pieţei negre. Din nefericire, nici unul dintre obiective nu a fost atins : corupţia se amplifică, economia subterană şi piaţa neagră prosperă, în timp ce se conturează, tot mai evident pătura marilor bogătaşi, cu averi uluitoare făcute peste noapte, în paralel cu deteriorarea condiţiilor de trai ale marii mase de cetăţeni.
Şi aici este o şmecherie a Uniunii Europene. Dintre toate statele ei, cele care aplică cota unică sunt, strict, cele şapte ţări foste socialiste, toate trăgând ponoasele vechiului regim şi cu economie precară. Estonia are nivelul cel mai mare, 25%, faţă de Bulgaria cu 10%, noi cu 16%, în vreme ce şi noi şi bulgarii suntem în topul ţărilor celor mai afectate, cu cele mai mari rate de şomaj, cu scăderea drastică a puterii de cumpărare, instabilitate politică şi scandalos nivel de corupţie.
De ce oare ţările bogate, stabile, avansate, înfloritoare din toate punctele de vedere o recomandă cu căldură, îi cântă osanale, dar nu o aplică? De ce oare toţi guvernanţii şi politicienii noştri, de orice culoare politică, se bat cu pumnul în piept pentru apărarea cotei unice şi şi-o atribuie ca principala victorie, a lor şi a regimului, şi se declară „luptători neabătuţi şi hotărâţi” pentru cota unică? Oare să fi dispărut alte nobile ţeluri care să-i mâne în luptă ? Nu ca să-şi protejeze propriile agoniseli? Oare nu ştiu ei că vistieria ţării este goală, că întindem mâna la străini pentru banii de pensii şi salarii şi umblăm după noi şi noi taxe şi impozite ca mistreţul după ghindă ? Că, vorba ceea … iei, iei, da’ dacă nu pui … de unde să tot iei?! N-ar fi greu să afle că, de fapt şi în cele din urmă, cota unică „conduce la reducerea bugetului de stat şi-i favorizează numai pe cei avuţi”, avertisment formulat de către destui analişti demni de încredere.
Cum de am părăsit logica impozitului progresiv, pe care am mâncat-o zeci de ani de zile, n-a cârâit nimeni şi ni s-a părut şi corectă şi plină de logică? Cum se face că impozitul progresiv a figurat în programele PSD-ului dar … la presiunea marilor avuţi a trebuit să cedeze? Cum e posibil ca în unele ţări dezvoltate şi avansate (sigur înapoiate faţă de gândirea noastră), care nu întind mâna la alţii pentru plata salariilor şi pensiilor şi nu tabără cu tot felul de taxe şi impozite pe bietul contribuabil, impozitul progresiv este aplicat şi ajunge până la 85%? Nu, nu e o greşeală, 85%! Unui cetăţean foarte bine plătit, cu zeci de mii de euro pe lună (pentru munca pe care o face, nu ca salariu nesimţit, ca la noi), după ce varsă 85% din venitul realizat îi rămâne suficient ca să-şi cumpere 5 maşini de lux în fiecare lună, să aibă yahturi pe toate mările Europei şi cabane pe toţi munţii, să ducă o viaţă îmbelşugată, el şi familia lui, conform locului pe care îl ocupă, ba îşi sporeşte şi mai departe avuţia. În schimb, el trăieşte satisfacţia că din munca lui, statul poate construi pentru toţi, spitale şi şcoli, şosele şi câte şi mai câte, contribuind la binele societăţii. Nu sunt vorbe de clacă, puteţi verifica. (va urma)
Virgil RĂZEŞU
