În după amiaza de 22 martie 2015, Municipiul Roman a găzduit un eveniment de excepţie: omagierea profesorului Gheorghe A.M. Ciobanu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.
Fapt inedit, manifestarea a avut loc chiar în catedrala Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, în prezenţa IPS Arhiepiscopului Ioachim Giosanu, a oficialităţilor, a unor invitaţi şi a unei numeroase asistenţe.
După ce părintele Valentin Băltoi, consilier cultural al arhiepiscopiei a prezentat un amplu „laudatio”, prof. Mihaela Tanovici, director al Colegiului Naţional Roman Vodă, subsemnatul, Emilia Ţuţuianu, editoare a mai multor opere ale profesorului, din care prof. Mihaela Băltoi a citit câtorva fragmente, prof. Viorel Stan, inspector şcolar general al judeţului şi Dan Laurenţiu Leoreanu, primarul municipiului Roman, au evidenţiat uriaşa personalitate a celui sărbătorit, iar corul arhiepiscopiei i-a închinat un grupaj de cântece ocazionale.
IPS Ioachim Giosanu a evidenţiat locul şi importanţa celui sărbătorit în comunitatea romaşcană, a justificat ineditul omagierii în sfântul locaş prin faptul că profesorul Ciobanu este, prin scrierile sale, şi un teoretician al teologiei, i-a conferit acestuia „Crucea Moldavă”, rară şi de mare valoare distincţie, conferită de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.
Corul şi întreaga asistenţă au cântat „La mulţi ani” şi au aplaudat cuvântul de răspuns al celui omagiat, care a primit buchete de flori, cadouri simbolice şi felicitările celor prezenţi.
Profesorul Gh. A.M. Ciobanu este, fără îndoială, patriarhul în viaţă şi fără egal, al culturii de la poalele Ceahlăului, personalitate enciclopedică, slujitor al cuvântului şi dascăl dăruit.
Evoc o amintire din vreme în care sărbătoritul număra mai puţin de jumătate din anii pe care-i aniversează. L-am cunoscut tot într-o duminică, cu ocazia unei conferinţe ţinute la Teatrul Tineretului. Nu-mi amintesc tema expusă dar am rămas cu impresia, consolidată în decursul timpului, că dacă cineva l-ar fi rugat să vorbească despre indiferent ce subiect, de matematică, astronomie sau muzică, ar fi făcut-o fără nici un efort. După încheierea conferinţei, împreună cu soţia, l-am aşteptat şi, firesc, l-am întrebat cu ce pleacă spre Roman. Răspunsul a fost uluitor, dar grăitor pentru marea-i modestie, pe care a dovedit-o întreaga sa viaţă :
– Păi … nu ştiu, găsesc eu ceva.
Era duminică, pe vremea aceea circulau puţine maşini şi, intrigat de inabilitatea organizatorilor care nu asiguraseră invitatului lor mijlocul de transport, l-am dus la Roman cu maşina noastră. Ne-a invitat acasă şi ne-am bucurat de câteva ore bune de harul său deosebit.
În timp, am rămas în cele mai bune relaţii şi fără a mă putea socoti prieten cu D-sa, fiindcă sunt departe de erudiţia şi cunoştinţele sale, a avut pentru mine, direct sau prin scrisori, o atitudine de preţuire aproape părintească.
Profesorul Gh. A.M. Ciobanu, produs al pământului binecuvântat al Moldovei, a fost un om vrednic şi un mare şi temeinic slujitor al cuvântului, al artei şi culturii. A abordat domeniile cele mai neaşteptate şi realizat o operă durabilă, de mare densitate şi valoare.
I-am oferit un dar simbolic : un ceas, într-o frumoasă montură, plasat deasupra unui înger. Îngerul, ca să-l păzească de orice suferinţă şi să-l ţină în viaţă cât mai mult, ca să ne bucure de harul său, iar ceasul, simbol al timpului, care nu poate fi nici grăbit, nici întârziat, obiectiv în raport cu oamenii şi societatea care nu şi-au preţuit cum se cuvine şi nu i-au fost recunoscători la adevărata sa dimensiune semenului lor.
La Roman, omagierea profesorului continuă şi în zilele următoare.
Virgil RĂZEŞU
