Profesorul Socrat(e) Lalu s-a născut la 13/25 martie 1875 la Piatra Neamţ, face şcoala primară la Şcoala nr. 1 Piatra Neamţ, iar studiile liceale urmându-le la Institutele Unite din Iaşi. Pleacă la Paris unde-şi susţine, sub conducerea prof. Raymond, teza de licenţă cu lucrarea „Etude de tabes chez les deux conjoints”, citată în monumentalul tratat de medicină Brouardel-Gilbert.
Interesul manifestat pentru cercetarea ştiinţifică îl determină să-şi continue studiile la „Collège de France”, urmând ca la absolvire să susţină o nouă teză de licenţă (în ştiinţe), sub conducerea prof. Albert Dastre, cu remarcabila lucrare „Recherches sur la sécrétine et le mécanisme de la sécrétions pancréatique”. Lucrează la Paris alături de mari personalități ale medicinei mondiale precum prof. Victor Charles Hanot (primul său șef de serviciu, pentru care a păstrat o profundă admirație), Georges Dieulafoy, Paul Julex Tillaux, Pierre Budin, Joseph Jules Déjerine și cunoaște datorită studiilor urmate la „Collège de France” pe marii fiziologi, prof. Albert Dastre ți François Franck care i-au insuflat o adevărată dragoste pentru științele fundamentale. Tot la Paris stabilește contacte și cu prof. I. Cantacuzino.
Din cuvântul profesorului dr. Richard Constantinescu la Congresul de Istoria Farmaciei, Iași, 2005, aflăm că Socrat Lalu publică o serie de lucrări precum: „Epilepsie expérimentale par augmentation de la concetration moléculaire du sang” (1902), „Régulation osmotique des liquides internes chez les echinodermes” (1903), volumul „Contribution a l’étude de l’essence d’absinthe et de quelques autres essences” (1903), care evidențiază, pe baza experimentelor făcute în laboratorul de la Sorbona, acțiunea toxică a esenței de absint, în special și a celorlalte esențe în general; în colaborare cu V. Henri, de la Laboratorul de zoologie comparată din Villefranche-sur-Mer, efectuează studii de fiziologie comparată (1904); „Études sur les Colloïdes – Action des radiation du radium sur l’hémoglobine” (1904), „Régulation osmotique des liquides internes chez les Holothuries” (1910); „Sur le mode d’action de la sécrétine” (1911); „Etat physique du sang et des centres nerveux sous l’influence des agents convulsivants” (1912), reprezintă alte lucrări din vasta sa preocupare pentru știință.
În anul 1913 se întoarce în țară și este numit titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină din Iași, pe care a condus-o între anii 1913-1920, când s-a transferat la Facultatea de medicină din București. A adus la Iaşi spiritul critic şi larga deschidere a şcolii medicale franceze. A dezvoltat îndeosebi învăţământul de farmacologie preocupându-se de organizarea şi dezvoltarea laboratorului şi bibliotecii catedrei. Între anii 1918-1919 a fost suplinitor la Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Iaşi. Între 1930-1931 a ocupat aceeaşi poziţie la Bucureşti după decesul profesorului N. Paulescu. De adăugat că Socrat lalu a fost un prieten şi constant tovarăş de pescuit al lui Sadoveanu, deseori însoţiţi şi de I. Al. Brătescu-Voineşti. Moare, la Bucureşti, la 15 februarie 1944.
