Încheind cu anticipaţie cantonamentul asigurat prin forţa legii la Jilava, Bombo a întins-o la loc cu verdeaţă, la Cornu, unde-i place să-şi numere „ouălele”, c-ale lui îs speciale faţă de ouăle de rând. Includerea reşedinţei pe lista aşezămintelor de pelerinaj politic e ca şi consfinţită. E de aşteptat impunerea unui program de vizitare, cu reguli stricte, astfel încât să-i mulţumească pe cei care s-au simţit orfani câteva sute de zile. Angajamentul de confidenţialitate devine obligatoriu pentru a tăia pelerinilor pofta lumească de a trage cu ochiul la cine vine şi cât stă, urmată de livrarea de informaţii „pe surse”.
În paralel sau în continuare, Adrian Năstase n-are cum amâna poziţionarea şi definirea limpede a poziţiei sale pe scena publică. Viaţă publică nu-i funcţie publică, nu-i este interzisă. Tragerea de timp e ce mai proastă soluţie. Inclusiv pentru el.
PSD întrevede şansa de a-l valorifica pe Năstase ca victimă a lui Băsescu. Rolul de victimă a unui proces politic, rol deloc uşor, nu-l prinde pe Năstase. La ieşirea din cantonament a fost vizibil că aroganţa-i e mai proaspătă ca oricând. Numai că în acest sezon, taman aroganţa poate fi atuul pentru a combate jocurile matrozului. Năstase şi partidul vor trece, cu oarece eforturi, peste amănuntul că ei ni l-au adus pe cap pe Băsescu. Au de făcut dezgropăciuni pe un câmp temporal, întins pe ultimii 10 ani. Marfă de prezentat e destulă, iar tarele guvernării autoritare a lui Năstase au fost uitate. Memoria colectivă reţine acea imagine de eficienţă susţinută pe aderarea la NATO şi Uniunea Europeană. În completare merge exploatată amintirea bună a guvernării Tăriceanu, sprijinită politic de PSD. De aici încolo e simplu. Pe Năstase nu trebuie să-l duci la adunări cetăţeneşti. Din conferinţe, apariţii televizate şi declaraţii îi face de comandă pe băsişti. Un „Măi, Traiane, nici nu ştii, cât de mic începi să fii!” pluteşte în aer. Nu e nevoie ca proaspătul pus în libertate să adauge că el a fost „acolo”, ştie cum e şi abia aşteaptă impresiile lui Băsescu – o vor face ceilalţi cât de repede.
Calcule şi-a făcut cu siguranţă şi cealaltă tabără. La prima apropiere cu vădită tentă politică electorală a pesediştilor de fostul lor comandant suprem, vor pune tunurile pe Năstase. Elena Udrea şi masacrarea bugetului ţării pentru a da banii de pensii şi salarii la ministerul condus de ea, ca un exemplu, sunt probleme uşor de pus în umbră odată ce explici românilor adevărul despre cedările economice strategice operate între 2000 şi 2004. Adrian Năstase, personal, odată atacat cu aceleaşi subiecte, dar din mai multe direcţii, poate aduna prea multă atenţie încât să încurce partidul. Băsiştilor le convine de minune.
La această oră, e prematur să pariezi pe amploarea unei ediţii revăzute şi actualizate a bătăliei dintre cei doi „veterani de la 2004”. Ceva-ceva e imposibil să nu se petreacă. Cele două mari tabere semnalează că-s pregătite să tragă liberarea lui Năstase pe turta proprie chiar dacă fostul premier decide să stea deoparte.
Viorel COSMA
