Decedat oficial pe 6 octombrie, PDL arată cum nu se poate mai viu în cuget, simțire și acțiuni. Transferă în Noul Partid Național Liberal – „nepenele” se pronunță, așa s-a potrivit – toate apucăturile, deprinderile și combinațiile oranjutane prematur uitate. Lipsa de scrupule, călită și rafinată sub patronajul lui Traian Băsescu, face inutilă cocheta, dar incomoda blană de oaie îmbrăcată. O ultimă dovadă, sub aspect cronologic, e protejarea deputatului Cătălin Teodorescu, ales în Colegiul – 9 Pitești Sud pe lista ARD, el fiind membru PDL. Mânăria protectoare întrece salvarea la mustață, prin votul colegilor, de la arestarea preventivă cerută de DNA.
Pentru amețirea poporului, pedeliști au plasat răspunderea votului insuficient în sarcina PSD și a coaliției majoritare. Votul ca votul, dar atitudinea? Așa cum a sesizat Ion Cristoiu, printre puținii de altfel, ceva lipsește. Iohannis n-a ieșit la rampă, Vasile Blaga nu i-a cerut demisia. Lipsa acestor intervenții de onoare, bine evidențiate în repertoriul comun în alte cazuri, are o evidentă valoare de încurajare. Toată lumea e vehementă, dezvăluirile curg gârlă în privința mafiei retrocedărilor și a lotului Alina Bica, dar lui Teodorescu i se administrează alt tratament public. Ca fost vicepreşedinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în perioada 2009-2011, e clar că DNA nu-l râvnește degeaba. Clar e încă ceva, dacă știi amănunte: veterinarul de Argeș nu-i personaj de rând în combinațiile politice ale partidului oficial decedat. A jucat mereu sus, în grupa mare. Lansat pe filiera Partidului Conservator, după ce a ocupat funcția de prefect al județului o scurtă perioadă, a fost președinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și vicepreședinte al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în vremuri gingașe, înainte de-a fi plasat la ANRP. Pe lângă președinția conservatorilor din județ, a trecut în autobiografie funcțiile de vicepreședinte și prim-vicepreședinte la PDL, omițând-o curios taman pe cea de președinte.
Ca din întâmplare, spațiul dezbaterii politice a fost acaparat spectaculos de chestiunea redevențelor în cuplaj cu interesele OMV. Acuzațiile de trădare națională la adresa tripletei Victor Ponta – Ioana Petrescu – Răzvan Nicolescu nu lăsau loc de alte subiecte. Un rol de vârf de lance, de vârf de atac echipat într-o mioritică blană lânoasă i-a revenit spre interpretare impecabilă Andreei Paul (Vass). Proveniența ei politică se cunoaște. Fără discuție, problema redevențelor e una strategică, nu merge a fi dosită. Dacă e să-și rupă cineva gâtul, atunci să și-l rupă repede, că nu s-a născut cu România sub pernă. Întrebarea-i dacă reia cineva problema peste o zi, două, peste o săptămână sau a „ars” preț de-o singură reprezentație?
Legătura cu ținutul de sub Ceahlău trece printr-un test de memorie și asociere deschis fiecăruia. Că și nouă ne-au administrat cooperativele conducătoare destule deturnări sau acoperiri de subiecte fierbinți cu altele spectaculoase cât să uităm de la ce-am plecat și amenința cu deranjuri profunde. Ba avem chiar „redevențele” noastre, teme grele de tot, stârnite cu patos și neduse la capăt. În loc să se elibereze odată, nemțeanul, la fel ca românul, s-a obișnuit să dea blana de pe el numai ca să i se pară că nu vede lupul.
Viorel COSMA
