„Bezem are o melancolie de tip superior ce-l face productiv şi iubit”
Pictorul Dumitru Bezem revine pe simeze din nou, de data aceasta cu circa 70 de tablouri, «toate noi», cum ne-a declarat, din creaţia sa din ultima vreme. Joi, 15 mai, la Galeriile „Lascăr Vorel” din Piatra Neamţ, de la ora 17, va avea loc vernisajul acestei expoziţii, în prezentarea scriitorului şi criticului de artă Lucian Strochi.
Născut în 23 octombrie 1947, la Tarcău, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi în1972, an în care şi debutează la Iaşi, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Dumitru Bezem este, cu siguranţă, cel mai prolific artist plastic nemţean, care s-a remarcat în ultimii ani prin cele mai multe expoziţii personale. Vorbind de expoziţii, am putea aminti faptul că artistul a avut, după debutul său numeroase expoziţii personale în Piatra Neamţ, între anii 1975-2003, Bacău – 1979, Bucureşti – 1980, participări la expoziţii naţionale în anii1976, 1977, 1978, Expoziţia de grafică mică, Vulcan – 1978; “Saloanele Moldovei”, Bacău-Chişinău – 1993., Expoziţii de grup: Iaşi – 1985, Bucureşti – 1986, 2002, Expoziţii internaţionale: Paris – 1990; Strasbourg – 1992; Hungary, Martely – 1996; Epernay, în Champagne Esterlin hall, cu ocazia Europeean Days – May 1998; Kunstchouw – Burgh – Haamstede – the Netherlands – 1998; Galeriile Geluk and Pannekoekenmolen of Graanhalm – 1998; Tollhouse Gallery, Clevedon, England, by Art Colegium International – 1998. Despre lucrările acestui important artist plastic român, căruia îi suntem contemporani aici, sub poalele Pietricicăi, au scris mulţi critici de artă prestigioşi.
«Nu ştiu alţii cum sunt dar eu văd în tablorile maestrului sufletul moldav. Nici de departe nu poate fi vorba, să fiu clar înţeles, de ilustrarea operei lui Creangă, marele povestitor, ci de ceva mult mai important, este o naraţiune picturală, o ilustrare a acestui univers de sensibilitate, a acestei matrice de înţelegere a lumii pe care Creangă ne-a relevat-o cu vorbe. Dumitru Bezem ne relevă minunata perenitate a acestor oameni şi locuri pentru că, în arta sa, adună spiritul şi măiestria superbului fenomen artistic născut, format şi înflorit în Moldova, având un loc de drept într-o galerie de prestigiu. Şi astfel, alegând să redea imagini de suflet, cu talent şi sensibilitate, Dumitru Bezem devine un artist universal, înţeles şi apreciat de toţi cei care caută frumosul în jurul lor sau în jurul semenilor lor » – nota într-un album de artă, cu prilejul Salonului Naţional de Artă din ianuarie-februarie 2010 din Bucureşti, criticul de artă Marius Tiţa.
«Dumitru Bezem este un colorist impetuos şi locvace în ale cărui pânze am desluşit vibraţia unei nelinişti de tip expresionist», scria Mihai Ispir. Alt critic de artă, Valentin Ciucă, afirma: «În dialogurile sale cu natura, cu el însuşi, Dumitru Bezem îşi relevă structura colocvială. Interogaţia incită la confesiune, mai ales că pentru artist a întreba înseamnă a crede. Relaţia cu spaţiul se defineşte astfel într-o întreită perspectivă : fizică, cromatică, afectivă. Pictând locuri, de fapt le acordă nume; iar numele conţin în sine eternitatea».
Doi dintre lui prietenii lui nemţeni – are mulţi prieteni şi amici datorită felului său de a fi -, pictorul Gheorghe Vadana şi criticul literar şi de artă Cristian Livescu îl descriu cât se poate de exact şi … plastic:
„Este cel mai productiv dintre artiştii noştri nemţeni, este şi cel ce lucrează întotdeauna programatic, ştie exact ce va lucra săptămâna viitoare, are o dominantă sufletească, un anume fel de a fi şi asta o pun pe seama unei melancolii constante, ce-l determină mereu să lucreze. Pentru noi cei ce lucrăm în sfera literaturii sau muzicii a vorbi despre melancolie ar trebui să ne ducă cu gândul la trecut, la peisaje sau lirism. Poate că şi acestă melancolie îl duce spre portretele de călugări. Cu siguraţă el are o melancolie de tip superior ce-l face productiv şi iubit” (Cristian Livescu).
„Este un simbol al nostru şi mereu va fi aşa. Acum îmi dau seama că este mult mai productiv decât mine şi mă întrece tot timpul, pentru ca este copilul meu, fiind mai mic ca vârstă. Mi-am dat seama că el dă acum totul delectându-ne cât se poate de frumos. Văzând ce a pictat mi se pare că a întinerit mult pentru vârsta lui. Cred că nu ar trebui să lipsească din casele noastre şi îi aşteptăm expoziţiile viitoare” (Gheorghe Vadana).
În sfârşit, scriitorul şi criticul de artă Lucian Strochi, care va vorbi astăzi despre artist şi tablourile sale, nota în acelaşi album: „Bun portretist, Dumitru Bezem nu caută individualizarea, unicitatea expresiei, ci nota comună a feţei umane: o acută tristeţe metafizică, ce adulmecă singurătăţi albastre de dincolo de lume. După cum există şi un Bezem – spirit religios, interesat nu de hieratismul reprezentărilor de feţe de sfinţi; îl interesează semnificaţia semnificaţiei, parabola, engrama dintr-un arhetip bine cunoscut. Bezem nu va picta deci un Iisus pantocrator, ci o răstignire; nu o madonă, ci o pieta”.
Galeriile de artă Lascăr Vorel sunt rezervate artistului pînă la sfârşitul lunii mai.
Nicolae SAVA
