0:00

Testamentul politic al lui Mihai Eminescu (XLVII), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Sub acest titlu prezentăm fragmente din lucrarea lui Radu Mihai Crişan, “Spre Eminescu. Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului”, ediţia a III-a revizuită, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005. Afirmaţiile lui Mihai Eminescu, în fragmente din presa de acum 150 de ani, sunt de o actualitate izbitoare, din care cauză cartea nu a circulat, fiind foarte puţin cunoscută.

Testamentul politic al lui Mihai Eminescu (XLVII), ZCH NEWS - sursa ta de informații

Şi caractere libere nemaiputând pătrunde, ele nu vor mai putea servi de prototip şi de exemplu purtării politice a poporului. Paguba produsă neatârnării caracterelor este însă atât de mare şi de esenţială încât n-am mai vedea nici un mijloc de a restitui această pierdere. Deja lumea îşi adaptează moravurile după virtuţi patente ca acelea ale unui P. Grădişteanu sau Costinescu! Îşi poate închipui cineva ce va fi când numai asemenea virtuţi în discompunere vor reprezenta cariatidele ce susţin bolta moralei şi demnităţii publice”. Fireşte, „se-nţelege cum că scopul şi esenţa acestei reforme, nu numai că nu e mărturisită, ci se tăgăduieşte chiar. Întărirea sistemului parlamentar o numesc dumnealor”. Exact precum „guvernul şi foile sale – departe de-a ţine publicul român în curentul celor ce se petrec – continuă a arunca praf în ochii lumii, ba ministrul de esterne nu se sfieşte a încredinţa(;) că viitorul tractat e favorabil României, atât de favorabil încât numai bine se poate da iama Constituţiei şi legii electorale, neavând nici o grijă despre cele din afară”. Încape vorbă? „În România mai avem a lupta cu-n inconvenient în viaţa noastră publică. Din ceea ce oamenii scriu şi zic nu poţi deduce ceea ce ei vor. În cele mai multe cazuri trebuie să laşi tot vravul de vorbe de-o parte şi să ghiceşti intenţia(;) reformatorului, care e în genere cu totul alta decât aceea pe care marele om o pretextează”. Cât despre presa «naţională»?: „Străinii vor drumuri de fier, şi presa «naţională» încearcă a dovedi în sute de articole că e un interes eminamente naţional la mijloc. Străinii voiau răscumpărarea drumurilor de fier, şi primulministru declară că e cestiunea cea mai populară din România. „Până azi încă România e în pericolul de-a deveni ceea ce erau republicele în decadenţă ale Greciei 227 şi Roma 228 în timpul discompunerii sociale.

Articolul precedentCalendar (20 – 26 iunie 2014)
Articolul următorCărţi în pregatire: Nicolae Boghian / „Poezii alese”